ninge, ninge afara, ingerii din cer coboara
in casa de om bun, astazi e Craciun
Si a fost Iisus copil
Asculta mai multe audio colinde
duminică, 25 decembrie 2011
doar o data-i Craciun
ninge, ninge afara, ingerii din cer coboara
in casa de om bun, astazi e Craciun
Si a fost Iisus copil
Asculta mai multe audio colinde
joi, 22 decembrie 2011
marți, 20 decembrie 2011
duminică, 18 decembrie 2011
miercuri, 14 decembrie 2011
marți, 13 decembrie 2011
luni, 12 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
luni, 5 decembrie 2011
duminică, 4 decembrie 2011
undeva, candva
Undeva, cândva, la început de decembrie, un înger a străbătut distanța dintre cer și pământ atât de repede încât se pare că nimeni nu l-a zărit de unde si cand a venit. Cu glasul scăzut și atât de plăpând el era greu de întrezărit cu ochiul liber.
Venise să preia poverile celor doi copilași care nu conteneau să se roage bunului Dumnezeu în numele familiei lor, din atingerea aripilor sale răsuna un cântec care liniștea sufletele,
din mângâierile sale se nășteau cele mai pure sentimente.
Doar fetița care stătea posomorâtă pe brațul fotoliului din cameră mare îl zărise.
Îngerașul acesta tăcut vine din lumea îngerilor și este vestitorul bucuriei, inima îi strălucește de fericire asemeni fulgilor de zăpadă care cad lin pe pervazul ferestrei.
Și-ar dori să întâlnească câțiva copii pe care să-i învețe să facă și ei îngerași din zăpadă.
Îngerul prinde glas și o roagă pe fetiță să-i dăruiască culoare, dar nu orice fel de culoare căci se cam săturase să-i șiroiască aripile care încotro, din neatenție pe unde se așeza rămâneau dâre multicolore și parcă drumul îi era însemnat.Apoi culorile mai intrau și unele în altele din cauza umezelii.
Fetița incepe să deseneze.
Venise să preia poverile celor doi copilași care nu conteneau să se roage bunului Dumnezeu în numele familiei lor, din atingerea aripilor sale răsuna un cântec care liniștea sufletele,
din mângâierile sale se nășteau cele mai pure sentimente.
Doar fetița care stătea posomorâtă pe brațul fotoliului din cameră mare îl zărise.
Îngerașul acesta tăcut vine din lumea îngerilor și este vestitorul bucuriei, inima îi strălucește de fericire asemeni fulgilor de zăpadă care cad lin pe pervazul ferestrei.
Și-ar dori să întâlnească câțiva copii pe care să-i învețe să facă și ei îngerași din zăpadă.
Îngerul prinde glas și o roagă pe fetiță să-i dăruiască culoare, dar nu orice fel de culoare căci se cam săturase să-i șiroiască aripile care încotro, din neatenție pe unde se așeza rămâneau dâre multicolore și parcă drumul îi era însemnat.Apoi culorile mai intrau și unele în altele din cauza umezelii.
Fetița incepe să deseneze.
Decupează din hârtie câteva steluțe scânteietoare, apoi vin valurile de culoare, verde proaspăt, galben luminos, roșu de inimă și undeva în fundal aripi fluturând albastru câteva litere decupate de mânuțele sale.
Deodată îngerul găsește înțelesul potrivit desenelor sale.
-Ai fost tare darnică cu mine, culorile îți vor invada de azi înainte visele.
Nimeni, niciodată nu te va opri din drumul împlinirii pentru că în mijlocul culorilor se ascunde și speranța de viață.
Vei descoperi de fiecare dată darul lui Dumnezeu ascuns în gândurile tale ca pe o scânteie care pâlpâie jucăuș.
ingerul din suflet
Ingerul din sufletul nostru
de Georgeta Heimerl
"Soarele apune.Printre geamurile ferestrei, bunicul şi nepoţica fac cu mâna, în semn de rămas bun, ultimelor raze de lumină.
În aer se simţea gingăşia gestului lor.Fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Privirea bunicului spunea multe, dar cum să-i explice micuţei?
O chemă lângă el şi-i mângâie codiţele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri.
"Ce copil minunat", îşi spuse în gând bunicul:"cu codiţele-i bălaie şi cu ochişorii ei albaştri, parcă ar fi soarele şi cerul"
de Georgeta Heimerl
"Soarele apune.Printre geamurile ferestrei, bunicul şi nepoţica fac cu mâna, în semn de rămas bun, ultimelor raze de lumină.
În aer se simţea gingăşia gestului lor.Fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Privirea bunicului spunea multe, dar cum să-i explice micuţei?
O chemă lângă el şi-i mângâie codiţele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri.
"Ce copil minunat", îşi spuse în gând bunicul:"cu codiţele-i bălaie şi cu ochişorii ei albaştri, parcă ar fi soarele şi cerul"
De fapt ea era întregul univers al bunicului.
El era prezent la sculare, cu el se ducea în parc la joacă, el o culca în fiecare seară şi nu uita niciodata în a o îndemna să-şi spună rugăciunea "Îngeraşul".
Fetiţei îi plăceau mult poveştile despre îngeri.
Fetiţei îi plăceau mult poveştile despre îngeri.
De multe ori se imaginase şi ea un înger. Un înger ce aduce bucurie şi pace altor copii.
Se auzi din nou întrebarea:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simţea:
- Soarele este pentru pământ aşa cum este sufletul pentru om.
Fetiţa zâmbi. Se părea că întelege ce-i spuse acesta.
- Bunicule, tu ai spus că de câte ori avem nevoie de ajutor, şi ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc, coboară câte un înger.
Se auzi din nou întrebarea:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simţea:
- Soarele este pentru pământ aşa cum este sufletul pentru om.
Fetiţa zâmbi. Se părea că întelege ce-i spuse acesta.
- Bunicule, tu ai spus că de câte ori avem nevoie de ajutor, şi ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc, coboară câte un înger.
Bunicul încuviinţă din cap. Micuţa continuă, încurajată de gest.
Şi tot tu spuneai, că sufletul nostru are în el scânteia divină.
Şi tot tu spuneai, că sufletul nostru are în el scânteia divină.
Bunicul cuprinse umerii fetiţei.
Bunicule dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i aşa că atunci când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva, din sufletul nostru se ridică un înger şi pleaca spre cel în nevoie?
Ochii bunicului pluteau în lacrimi.
- Da, aşa este, micuţo! de câte ori dăruim din sufletul nostru, din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca lumea să fie plină de astfel de îngeri!"
Bunicule dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i aşa că atunci când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva, din sufletul nostru se ridică un înger şi pleaca spre cel în nevoie?
Ochii bunicului pluteau în lacrimi.
- Da, aşa este, micuţo! de câte ori dăruim din sufletul nostru, din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca lumea să fie plină de astfel de îngeri!"
Fiecare gând de bine poartă în sine o stare de binecuvântare.
El poate ajuta, de multe ori chiar salva pe cineva aflat în pericol.
Un gând de bine, puternic, ne poate salva chiar şi pe noi înşine.
Asculta ingerul din sufletul tau
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
luni, 7 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
in cautarea echilibrului
"Căutarea lui Dumnezeu reprezintă o răsturnare a ordinii lumeşti obişnuite.
Într-o astfel de căutare renunţi la lucrurile care te atrag în mod natural şi optezi pentru lucrurile greu de îndeplinit, îţi abandonezi obiceiurile liniştitoare şi speri (doar speri!) că în schimbul renunţărilor tale ţi se va oferi ceva mult mai măreţ.
Într-o astfel de căutare renunţi la lucrurile care te atrag în mod natural şi optezi pentru lucrurile greu de îndeplinit, îţi abandonezi obiceiurile liniştitoare şi speri (doar speri!) că în schimbul renunţărilor tale ţi se va oferi ceva mult mai măreţ.
Daca ar fi un act rational, credinta ar inceta prin definitie sa mai fie credinta.
Credinta e convingerea in existenta a ceea ce nu poti vedea sau dovedi sau atinge.
Credinta inseamna sa te avanti cu capul inainte si fara ezitare in bezna.
Credinta e un mod de a spune: da, accept din start termenii impusi de univers si imbratisez dinainte ceea ce nu sunt deocamdata capabil sa inteleg.
Destinul e o hârjoană între graţia divină şi efortul dedicat al fiecăruia.
Omul nu e nici o marionetă în mâinile zeilor, nici singurul comandant al propriului destin, e câte puţin din fiecare.
Galopăm prin viaţă ca nişte acrobaţi de circ, cu picioarele sprijinite pe spinările a doi cai care aleargă unul spre celălalt, cu un picior pe cel numit destin, celălalt pe calul numit liber arbitru".
Elizabeth Gilbert-Mananca, roaga-te, iubeste
Scriitoarea, în căutarea Sinelui, se întreabă de ce suntem nefericiţi şi tot ea este cea care răspunde:
„Fiindcă ne socotim nişte biete făpturi singure, în faţa temerilor, defectelor, sentimentelor şi mortalităţii noastre".
Yoga reprezintă, pentru ea, efortul de a trăi divinul şi se poate traduce prin unirea dintre minte şi corp, dintre individ şi Dumnezeu, dintre gândurile noastre şi sursa lor, dintre maestru şi discipol, ba chiar dintre noi înşine şi cei mai puţin flexibili decât noi.
Dar yoga poate să însemne şi încercarea de a-l găsi pe Dumnezeu prin intermediul meditaţiei, al studiului, al practicării tăcerii, al serviciului divin, al mantrelor - repetiţia cuvintelor sacre din sanscrită.
E.Gilbert îşi caută un guru care speră că îi va dezvălui propria măreţie ascunsă.
Ashram-ul în care se retrage, nu e un loc uşor accesibil.
Această experienţă în care se regăseşte pe sine şi se trezeşte la adevărata viaţă este structurată asemenea unei „japa mala" (un şirag format din 108 mărgele) asemeni celor 108 povestiri adunate in cele trei sectiuni ale cartii: Italia, India, Indonezia.
Cautarile spirituale autentice sunt si au fost intotdeauna niste aventuri care presupun disciplina si metoda. Adevarul nu este la indemana oricui, nici chiar in aceste timpuri.
Cautarile spirituale autentice sunt si au fost intotdeauna niste aventuri care presupun disciplina si metoda. Adevarul nu este la indemana oricui, nici chiar in aceste timpuri.
Si ca scriitoare, si ca exploratoare in cele spirituale, margelele japa mala au ajutat-o sa nu-si piarda telul din vedere.
In orice caz, fiecare japa mala are o margea speciala, cea de-a suta noua, care iese din cercul perfect echilibrat al celorlalte, asemenea unui pandativ, avand un scop bine determinat:cand te rogi si ajungi la ea, trebuie sa te opresti si sa multumesti invatatorilor pentru compasiune, generozitate si invatamintele acumulate, aratandu-si astfel recunostinta asupra invatatorilor ei care i s-au aratat in multe si chiar ciudate chipuri.
Echilibrul e comoara la care ajunge si concluzia fireasca ca perfecţiunea se afla intotdeauna în noi.
Pentru a o atinge trebuie să lăsăm deoparte agitaţia continuă a minţii, să renunţăm la dorinţele ego-ului.
Să intrăm în tăcerea inimilor noastre. Acolo, înlăuntrul tău, locuieşte Dumezeu.
"Întoarce-te mereu în centrul inimii tale; acolo vei găsi, de fiecare dată, pacea".
După ce şi-a găsit pacea interioară, urmând indicaţiile guru-ului, ea descoperă că fericirea e consecinţa propriului efort.
„Te lupţi pentru ea, munceşti pentru ea, insişti, uneori mergi până la capătul Pământului în căutarea ei. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să leneveşti, să renunţi la a o menţine, trebuie să te străduieşti din răsputeri, să înoţi contra curentului, ca să fii veşnic în unda fericirii" echilibrul între plăcere şi devoţiune este fericirea.
„În anii din urmă am petrecut enorm de mult timp întrebându-mă ce ar trebuie să fiu.
Pentru a o atinge trebuie să lăsăm deoparte agitaţia continuă a minţii, să renunţăm la dorinţele ego-ului.
Să intrăm în tăcerea inimilor noastre. Acolo, înlăuntrul tău, locuieşte Dumezeu.
"Întoarce-te mereu în centrul inimii tale; acolo vei găsi, de fiecare dată, pacea".
După ce şi-a găsit pacea interioară, urmând indicaţiile guru-ului, ea descoperă că fericirea e consecinţa propriului efort.
„Te lupţi pentru ea, munceşti pentru ea, insişti, uneori mergi până la capătul Pământului în căutarea ei. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să leneveşti, să renunţi la a o menţine, trebuie să te străduieşti din răsputeri, să înoţi contra curentului, ca să fii veşnic în unda fericirii" echilibrul între plăcere şi devoţiune este fericirea.
„În anii din urmă am petrecut enorm de mult timp întrebându-mă ce ar trebuie să fiu.
Soţie? Mamă? Celibatară? Italiancă? Gurmandă? Călătoare? Artistă? Yoghină?
Dar nu sunt nimic din toate astea.
Sunt doar un «Antevasin» (cineva care trăieşte pe graniţă, de unde poate vedea ambele lumi, dar alege să privească spre necunoscut) alunecos, prins la mijloc între un discipol de la hotarul nestatornic, de la marginea minunatei şi temutei păduri a necunoscutului".
Dar nu sunt nimic din toate astea.
Sunt doar un «Antevasin» (cineva care trăieşte pe graniţă, de unde poate vedea ambele lumi, dar alege să privească spre necunoscut) alunecos, prins la mijloc între un discipol de la hotarul nestatornic, de la marginea minunatei şi temutei păduri a necunoscutului".
Iubeşte si fii fericit!
Uneori fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insuti. Ca sa te descoperi.
Mananca, roaga-te,iubeste... si mai departe?
joi, 3 noiembrie 2011
luni, 24 octombrie 2011
vineri, 14 octombrie 2011
de 14
Calatorul in timp
cand faci un pas in casa Soarelui rasare
eu te privesc adeseori
si'n oglindirea ta atat de visatoare
ingeri in par iti infloresc
azi merg cu tine pe drumul care am pornit
imbraca-te in nesfarsit iubire, asculta clopotei de Vant.
lasa-mi doar o adiere atunci cand ingerii sunt muti
te voi gasi acolo, printre stele, cand soarele s-a scurs.
cand faci un pas in casa Soarelui rasare
eu te privesc adeseori
si'n oglindirea ta atat de visatoare
ingeri in par iti infloresc
azi merg cu tine pe drumul care am pornit
imbraca-te in nesfarsit iubire, asculta clopotei de Vant.
lasa-mi doar o adiere atunci cand ingerii sunt muti
te voi gasi acolo, printre stele, cand soarele s-a scurs.
duminică, 9 octombrie 2011
vineri, 7 octombrie 2011
miercuri, 5 octombrie 2011
Ghid de sanatate si viata
SANATATE.
1. Bea multa apa.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor.
3. Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este fabricata.
4. Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.
5. Gaseste putin timp ca sa meditezi.
6. Joaca-te mai des.
7. Citeste mai multe carti decat ai citit in 2010.
8. Aseaza-te, in liniste,cel putin 10 minute in fiecare zi.
9. Dormi cel putin 7 ore.
10. Mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si mergand, surade... :)
PERSONALITATE
11. Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12. Evita gandurile negative sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoasteti limitele.
14. Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
15. Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
17. Uita problemele din trecut. Nu rememora celorlalti erorile trecutului. Asta o sa ruineze fericirea din prezent.
18. Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand.
19. Impaca-te cu trecutul tau ca sa nu-ti ruineze prezentul.
20. Nimeni nu are grija de fericirea ta, decat tu insati.
21. Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata.
Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tau, ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22. Surade si razi cat mai des posibil.
23. Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta sa fii in dezacord.
SOCIETATE
24. Telefoneaza cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
26. Iarta atat cat este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28. Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
29. Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul tau nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.
VIATA
31. Comporta-te bine !
32. Arunca tot ce nu este util, pastreaza ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindeca totul.
34. Fie vorba de o situatie buna sau rea, ea se va schimba…
35. Putin conteaza cum te simti, scoala-te, imbraca-te si prezinta-te.
36. Ce este mai bun, urmeaza sa ti se intample.
37. Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38. Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit !
Ultimul si nu cel mai putin important.
39. Transmite acest ghid celor ce-i iubesti.
zis si facut :)
sâmbătă, 1 octombrie 2011
vineri, 30 septembrie 2011
marți, 27 septembrie 2011
sâmbătă, 24 septembrie 2011
in cautarea lui Dumnezeu
"L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti de la inceputul existentei.
Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta, nu era imposibil de ajuns pana acolo.
Am calatorit vreme indelungata si, in cele din urma, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...
Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta, nu era imposibil de ajuns pana acolo.
Am calatorit vreme indelungata si, in cele din urma, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...
Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare.
Insasi cautarea era atat de indoielnica, atat de misterioasa, atat de incantatoare, incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea, intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".
Bucuria mea era fara de margini. In sfarsit eram aproape de implinirea visului meu.
Spre surpriza mea, intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".
Bucuria mea era fara de margini. In sfarsit eram aproape de implinirea visului meu.
M-am grabit catre treptele casei, foarte multe trepte , care duceau inspre usa.
Pe masura , insa, ce ma apropiam, pas cu pas, mi s-a strecurat deodata o teama in suflet.
Chiar in momentul in care eram gata sa bat la usa, m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci, nu o mai gandisem pana atunci, nu o mai visasem pana atunci.
Frica mea era :
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea, iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere.
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea, iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere.
Si, apoi, ce voi face impreuna cu el? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea, adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste, cu miscari lente, am pasit inapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva, sa deschisa usa si sa imi spuna :
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste, cu miscari lente, am pasit inapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva, sa deschisa usa si sa imi spuna :
"Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !"
Dupa ce am coborat scara, am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea, si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu, indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat.
Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita.
Asa ca imi continui cautarea, ma bucur din inima de calatorie, de neincetatul meu pelerinaj."
de Rabindranath Tagore
joi, 22 septembrie 2011
miercuri, 17 august 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)