sâmbătă, 12 noiembrie 2011

duminică, 6 noiembrie 2011

in cautarea echilibrului

"Căutarea lui Dumnezeu reprezintă o răsturnare a ordinii lumeşti obişnuite.
Într-o astfel de căutare renunţi la lucrurile care te atrag în mod natural şi optezi pentru lucrurile greu de îndeplinit, îţi abandonezi obiceiurile liniştitoare şi speri (doar speri!) că în schimbul renunţărilor tale ţi se va oferi ceva mult mai măreţ.

Daca ar fi un act rational, credinta ar inceta prin definitie sa mai fie credinta.

Credinta e convingerea in existenta a ceea ce nu poti vedea sau dovedi sau atinge.

Credinta inseamna sa te avanti cu capul inainte si fara ezitare in bezna.

Credinta e un mod de a spune: da, accept din start termenii impusi de univers si imbratisez dinainte ceea ce nu sunt deocamdata capabil sa inteleg.

Destinul e o hârjoană între graţia divină şi efortul dedicat al fiecăruia.

Omul nu e nici o marionetă în mâinile zeilor, nici singurul comandant al propriului destin, e câte puţin din fiecare.

Galopăm prin viaţă ca nişte acrobaţi de circ, cu picioarele sprijinite pe spinările a doi cai care aleargă unul spre celălalt, cu un picior pe cel numit destin, celălalt pe calul numit liber arbitru".


Elizabeth Gilbert-Mananca, roaga-te, iubeste

Scriitoarea, în căutarea Sinelui, se întreabă de ce suntem nefericiţi şi tot ea este cea care răspunde:
„Fiindcă ne socotim nişte biete făpturi singure, în faţa temerilor, defectelor, sentimentelor şi mortalităţii noastre".
Yoga reprezintă, pentru ea, efortul de a trăi divinul şi se poate traduce prin unirea dintre minte şi corp, dintre individ şi Dumnezeu, dintre gândurile noastre şi sursa lor, dintre maestru şi discipol, ba chiar dintre noi înşine şi cei mai puţin flexibili decât noi.

Dar yoga poate să însemne şi încercarea de a-l găsi pe Dumnezeu prin intermediul meditaţiei, al studiului, al practicării tăcerii, al serviciului divin, al mantrelor - repetiţia cuvintelor sacre din sanscrită.

E.Gilbert îşi caută un guru care speră că îi va dezvălui propria măreţie ascunsă.

Ashram-ul în care se retrage, nu e un loc uşor accesibil.

Această experienţă în care se regăseşte pe sine şi se trezeşte la adevărata viaţă este structurată asemenea unei „japa mala" (un şirag format din 108 mărgele) asemeni celor 108 povestiri adunate in cele trei sectiuni ale cartii: Italia, India, Indonezia.
Cautarile spirituale autentice sunt si au fost intotdeauna niste aventuri care presupun disciplina si metoda. Adevarul nu este la indemana oricui, nici chiar in aceste timpuri.

Si ca scriitoare, si ca exploratoare in cele spirituale, margelele japa mala au ajutat-o sa nu-si piarda telul din vedere.

In orice caz, fiecare japa mala are o margea speciala, cea de-a suta noua, care iese din cercul perfect echilibrat al celorlalte, asemenea unui pandativ, avand un scop bine determinat:cand te rogi si ajungi la ea, trebuie sa te opresti si sa multumesti invatatorilor pentru compasiune, generozitate si invatamintele acumulate, aratandu-si astfel recunostinta asupra invatatorilor ei care i s-au aratat in multe si chiar ciudate chipuri.

Echilibrul e comoara la care ajunge si concluzia fireasca ca perfecţiunea se afla intotdeauna în noi.
Pentru a o atinge trebuie să lăsăm deoparte agitaţia continuă a minţii, să renunţăm la dorinţele ego-ului.
Să intrăm în tăcerea inimilor noastre. Acolo, înlăuntrul tău, locuieşte Dumezeu.
"Întoarce-te mereu în centrul inimii tale; acolo vei găsi, de fiecare dată, pacea".
După ce şi-a găsit pacea interioară, urmând indicaţiile guru-ului, ea descoperă că fericirea e consecinţa propriului efort.
„Te lupţi pentru ea, munceşti pentru ea, insişti, uneori mergi până la capătul Pământului în căutarea ei. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să leneveşti, să renunţi la a o menţine, trebuie să te străduieşti din răsputeri, să înoţi contra curentului, ca să fii veşnic în unda fericirii" echilibrul între plăcere şi devoţiune este fericirea.
„În anii din urmă am petrecut enorm de mult timp întrebându-mă ce ar trebuie să fiu.

Soţie? Mamă? Celibatară? Italiancă? Gurmandă? Călătoare? Artistă? Yoghină?
Dar nu sunt nimic din toate astea.
Sunt doar un «Antevasin» (cineva care trăieşte pe graniţă, de unde poate vedea ambele lumi, dar alege să privească spre necunoscut) alunecos, prins la mijloc între un discipol de la hotarul nestatornic, de la marginea minunatei şi temutei păduri a necunoscutului".

Iubeşte si fii fericit!

Uneori fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insuti. Ca sa te descoperi.

Mananca, roaga-te,iubeste... si mai departe?