vineri, 30 septembrie 2011
marți, 27 septembrie 2011
sâmbătă, 24 septembrie 2011
in cautarea lui Dumnezeu
"L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti de la inceputul existentei.
Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta, nu era imposibil de ajuns pana acolo.
Am calatorit vreme indelungata si, in cele din urma, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...
Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta, nu era imposibil de ajuns pana acolo.
Am calatorit vreme indelungata si, in cele din urma, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...
Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare.
Insasi cautarea era atat de indoielnica, atat de misterioasa, atat de incantatoare, incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea, intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".
Bucuria mea era fara de margini. In sfarsit eram aproape de implinirea visului meu.
Spre surpriza mea, intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".
Bucuria mea era fara de margini. In sfarsit eram aproape de implinirea visului meu.
M-am grabit catre treptele casei, foarte multe trepte , care duceau inspre usa.
Pe masura , insa, ce ma apropiam, pas cu pas, mi s-a strecurat deodata o teama in suflet.
Chiar in momentul in care eram gata sa bat la usa, m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci, nu o mai gandisem pana atunci, nu o mai visasem pana atunci.
Frica mea era :
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea, iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere.
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea, iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere.
Si, apoi, ce voi face impreuna cu el? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea, adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste, cu miscari lente, am pasit inapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva, sa deschisa usa si sa imi spuna :
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste, cu miscari lente, am pasit inapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva, sa deschisa usa si sa imi spuna :
"Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !"
Dupa ce am coborat scara, am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea, si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu, indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat.
Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita.
Asa ca imi continui cautarea, ma bucur din inima de calatorie, de neincetatul meu pelerinaj."
de Rabindranath Tagore
joi, 22 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)