despre scris

noapte alba

al saselea sau al saptelea

Alegoria celor 5 simturi, pictura prezenta la muzeul Brukental din Sibiu, a artistului Gonzales Coques
http://www.brukenthalmuseum.ro/pdf/brosuri/pictura_olandeza.pdf venea sa-mi confirme aceeasi teorie in care  eu credeam. Chiar si atunci cand nu stii de ce te afli in curtea unui muzeu intr-o noapte alba sau sub zidurile daramate ale unei manastiri , ceva rezoneaza cu tine, caci locurile pe unde mergi nu-s intamplatoare.
Nici oamenii care vin in viata ta nu-s intamplatori, ca tu sa descoperi de ce si unde te afli ai nevoie de doar o treapta si o cheie a cunoasterii. Simti asta? Multumesc pentru articol: http://atelier.liternet.ro/articol/15036/Ioana-Baldea-Constantinescu/Al-saselea-simt.html, despre inorogi si frumusetea ascunsa va mai povestesc eu...

ti-am spus?

ce ar fi daca?

Tu esti ploaia de azi, treci deghizandu-te printre copaci fara sa te recunosc. 

Iti sta bine cu rochia plina de stelute mici, te regasesc in susurul lin ce dizolva obscurul noptilor nedormite. Ploaia imi patrunde adanc in plamani si imi inabusa strigatul. Lasa-ma sa te urmaresc cum cazi, esti ploaia si ploaia intotdeauna ma face sa rad.

 Mi-ai spus ca ai un suflet prea bland si azi ti-am raspuns bunatatii tale  tinand ploaia de mana dupa o noapte alba in care cautam pasii pierduti  destinati  altui drum.

Ti-am sters pleoapele cu mainile mele care stiu sa doara, pana se face iar dimineata poti alunga ceata. Sa nu te sperie niciodata lacrimile ploii, cerul plange cu ingeri si doar unul te-a privit. Cel de-al doilea mi-a soptit ca tocmai ti-a deschis o poarta launtrica …..

                         

Oare cât pot lacrimile tale?

Schitul Țibucani - bucuria isihiei: Oare cât pot lacrimile tale?: Oare cât pot lacrimile tale? Pot mult. Deschid cerul, inundă pământul. Spală mintea, ușurează sufletul. Durerile de peste zi, încercă...

happy for no reason

suntem?

Exista oameni care fac dintr-o singura aripa zbor  asa cum

exista oameni ce fac dintr-o simpla pata galbena un soare adevarat.
Exista oameni care dizolva clipele de asteptare,
Exista oameni iar cand voi inceta sa spun ca exista

voi deschide ochii privind o  culoare

vei spune gandurile tale strabat timpul impartindu-l in portii mici de fericire

candva a fost o oprire intre a doua si a patra statie
si o tacere ne mistuia clipele
candva un om s-a oprit sa imprastie norii negri
cand  jocul lor devenea infernal
ar trebui sa soptesc vantului sa ma indepartez repede-repede
discul niciodata nu s-a oprit  decat pentru memoria clipelor

Holy Splash of Time

Recunostinta

''Recunoaste ca exista. Atata doar ca isi cunoaste bine motivele, incat nu pune tristetea in balanta cu lumina amiezii.Amandoua ard si purifica.''

candva a fost o oprire intre a doua si a patra
si tacerea aceea mistuind clipele
candva un om s-a oprit sa imprastie norii negri
cand  jocul lor devenea infernal
ar trebui sa soptesc vantului si sa ma indepartez repede repede
discul niciodata nu s-a oprit  decat pentru memoria clipelor

destinatie

spicuiri dintr-o Viata

''Se zice ca in clipa cand am uita toate cuvintele si am deveni muti, am ajunge in fata lui Dumnezeu sau am deveni noi  insine Dumnezeu. Dar n-am deveni decat niste oameni fara speranta. Si pe urma exista taceri si taceri. Unii tac pentru ca viseaza o elocinta mai profunda decat a cuvintelor... cautati nu drumul de dincolo de cuvinte, ci tacerea de dinaintea lor...incepand prin a darama statuile zeitei iubirii, el sfarseste prin a darama si statuile sperantei si fericirii, ridicand pe soclurile goale concluzia teribila ca singurul limbaj adevarat este al pustiului."

O. Paler-Scrisori imaginare

Citesc aceasta scrisoare, a saptea iubire, din volumul pe care l-am ignorat o vreme,  stiind ca d-l  O.Paler a iubit atat de mult marea,  poemele strecurate prin carte le-am ascultat in interpretarea unui actor de exceptie Induce  o stare a valurilor ametitoare, odihnitoare, sfredelitoare apoi tipatul pescarusilor  care te readuc la realitate doar plutind.
Pe scurt sunt 7 scrisori imaginare despre iubire,7 scrisori  scrise despre intelepciune  iar printre ele sunt strecurate  alte 7 despre singuratate.
Intaia singuratate-scrisoare adresata domnului Rilke
"Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta"
Intaia singuratate-O.Paler
Intaia iubire-O. Paler
Am descoperit si pe Venus_din_Milo ! e intre a sasea si a saptea iubire -pag. 93-95 din carte.

Bucuria zilei fie cu tine.Si cu noi toti!

„Credo quia absurdum“

„Cred pentru ca este de necrezut“
probabil nu e intamplator ca privirea mea s-a oprit  in dimineata asta asupra unui capitol din cartea Eseuri morale a lui Petru Cretia,carte care nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul din noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski.
O pasare din Gradina deliciilor pe coperta parca vorbeste despre bucuria increderiii,o pasare:)
"Poti spera sa nu pierzi ceea ce ai sau sa dobandesti ceea ce iti lipseste, temeiul nadejdii tale acelasi este :ca se afla cumva o cale prin Valea Plangerii si a Mortii pe unde, totusi, se strabate dincolo.Fara alta calauza decat Speranta."
pg.92
-un copac, si tot are nadejde;
-o pasare, si tot zboara;
-un om, si tot spera, nadajduind
o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad

 Cartea integrala se gaseste aici

culoare

* * *

povestea de vacanta

constelatia visata
si pe asta, si pe asta
nu s-au terminat
poveste-neterminata

in asteptare

Am oprit timpul .sanzaiene.flori.traditie.copilarie.

Ziua “soarelui oprit“. Solstiţiul de vară e un prilej de sărbători, tradiţii şi obiceiuri în toată lumea.
Tradiţia si superstiţiile au rădăcini străvechi pentru că cea mai lungă zi a anului a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare a anului, o zi înscrisă sub semnul focului care este simbolul soarelui.
Ziua cea lunga a anului sa va aduca vacanta mult dorita sau macar cateva clipe de relaxare!

reminder.bucurie

Cred deci exist

’’A nesocoti o singura fiinta inseamna sa nesocotesti fortele divine, aducand stricaciuni astfel nu doar acestei fiinte, ci, prin ea, intregii lumi.’’M.GANDHI

 

Cred  cu  tarie  ca Universul  raspunde ca si un pilot automat, cred ca  puterea  noastra de a ne depasi  limitele se afla la un click distanta, difera  doar timpul de raspuns  al acestuia la fiecare in parte. Cred ca primul pas  spre iubire e  compasiunea, acceptarea, toleranta. Cred ca in viata sunt experinte din care se invata,  sunt oameni care ne ajuta sa evoluam  si mai ales  ca, simpla invocatie a unei  puteri,  a unui spirit sau sfant protector  te  ajuta sa te conectezi cu o inteligenta infinit superioara  care functioneaza ca  o retea  neuronala.Ce simti cu inima vei simti si cu mintea, se poate reeduca.

Dumnezeu  este  si  a fost dintotdeauna  iubire. Unii oameni neaga asta pentru ca din prea multa suferinta nu vad  sensul  a ceea ce se intampla cand se intampla.

Se intampla sa ramai mut  in fata realitatii, se intampla ceva in care credeai fara sa stii, pentru ca noi mostenim scheme, ritualuri , obiceiuri pe care involuntar le aplicam in viata de zi cu zi, iar toate cele neprevazute te pun in dificultate. Inclini sa te retragi sau  lasi  programul pe neprevazut inainte. Descoperi ca oamenii din jur pot fi frumosi,  descoperi ca unii au fost asa dintotdeauna.

Fiecare om e unic si diferit, ignora criticii care spun altceva. Distanteaza-te de conceptiile lor si ai incredere in tine. Pentru ca ai gandit diferit lor, ai actionat diferit lor si esti judecat prin prisma mecanismului lor de gandire. Deci ce faci acum? Te iubesti asa cum esti si ii lasi pe ceilalti sa se iubesca asa cum stiu ei,  la final vor spune ca tine.

Mintea poate fi transformata,  devine astfel  luminata si deschisa spre cunoasterea elementului Sacru. Cand primesti cu bucurie oferi si bucatica de har data tie. 
Ai vrut sa te schimbi si motivatia face parte din tine.Credinta ca se poate.

Transforma-ti  viata si crede in realitate. Lasa un pic povestea deoparte.

Cu ajutorul  Divinitatii ai ales calea launtrica, e doar o carare.

alfabet

Am primit acest document ca sa  reinventez cuvintele
MAHATHA GANDHI

In sanscrita, Mahatma inseamna „marele suflet” si a primit titulatura de la Rabindranath Tagore.

Din intelepciunea parintelui spiritual al Indiei postez;

Adevar

Pentru a putea recunoaste spiritul universal si omniprezent al adevarului, trebuie sa fii capabil sa iubesti cea mai neinsemnata creatura - pe tine insuti.

Amabilitate

E usor sa fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede dusmanultau este chintesentaoricarei religii.

Bine

E bine sa ai putere, dar e si mai bine sa n-ai nevoie de putere.
Cuvinte

Omul strica lucrurile mult mai mult cu cuvintele decat cu tacerea.

Demnitate

Ei nu ne pot lua demnitatea nostra daca nu le-o dam noi.

Demoni

Singurii demoni cu care trebuie sa luptam sunt cei dinlauntrul nostru.

Dragoste

Dragostea este cea mai subtila putere din lume.

Femeie

Femeia nu este sexul slab, e cel mai nobil din cele doua, prin puterea sa de sacrificiu, de suferinta in tacere, de umilinta, credinta si cunoastere.

Fericire

Fericirea te face dulce, incercarile te fac puternic, regretele te fac uman, esecurile te fac umil, succesul te face sa stralucesti, Dumnezeu te face sa continui.

Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.

Fiinta

A nesocoti o singura fiinta inseamna sa nesocotesti fortele divine, aducand stricaciuni astfel nu doar acestei fiinte, ci, prin ea, intregii lumi.

Hristos

Imi place Hristosul vostru. Nu-mi plac crestiniivostri. Crestiniivostri sunt atat de diferiti de Hristosul vostru.

Iubire

Iubirea nu cere nimic, ea ofera. Iubirea sufera, ei nu-i pare niciodatarau de nimic si nu se razbuna.

Libertate

Libertatea nu merita daca nu include libertatea de a face greseli.

Maretie

A oferi un pahar cu apa in schimbul unui pahar cu apa nu inseamna nimic, adevaratamaretie consta in a raspunderauluifacand binele.

Nevoie

Pamantul ofera suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lacomia lui.

Ochi

Un ochi pentru un ochi  si toata planeta va fi oarba.

Paine

In lume exista oameni atat de infometati, incat nu exista alta forma prin care il pot gasi pe Dumnezeu decat intr-o felie de paine.

Pozitiv

Mentine gandurile pozitive pentru ca gandurile tale se transforma in cuvintele tale. Mentine cuvintele pozitive pentru ca ele se transforma in actiunile tale. Mentine actiunile pozitive pentru ca actiunile se transforma in deprinderile tale. Mentine- deprinderile pozitive pentru ca ele se transforma in valorile tale. Mentine valorile pozitive pentru ca valorile se transforma in destinul tau.

Rau

Resping ideea de violenta, pentru ca binele obtinut prin mijlocirea acesteia nu este de durata; in schimb, raul provocat de violenta este de durata.

Schimbare

Fii tu insati schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.

Tiran

Singurul tiran pe care-l voi urma este mica si linistita mea voce interioara.

Umanitate

Nu ar trebui sa-ti pierzi increderea in umanitate. Umanitatea este un ocean – daca exista cateva picaturi murdare in ocean, oceanul nu va deveni in totalitate murdar.

Viata

Indiferent ce faci in viata, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important sa o faci.

Vesnicie

Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic.

Victorie

Intai te vor injura. Pe urma vor rade de tine. Apoi, te vor declara nebun. Dupa aceea vor incerca sa te compromita. Intr-un tarziu, vor face tot posibilul sa te lichideze. Daca scapi cu viata din toate acestea, vei fi un om mare.

Violenta

Violenta este arma celor slabi.

Zavor

Rugaciunea este cheia diminetii si zavorul serii.

Thought of You - by Ryan Woodward

Alegerea

''Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit:

- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

- Acestea sunt suferintele tale.Toata apa se tulbura si se va murdari.Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.

Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.

- Vezi?, îl lamuri înteleptul. 

“În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.

Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:

”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”

… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:

“-Sunt parte din problema sau din solutie?”

(adaptare dupa un text de Bruno Ferrero)

Fata-care- nu-credea- în- semne

          Aceasta nu este o poveste, deși la prima vedere așa pare.
Personajele despre care scriu există si se întreabă de ce oare există.

Cum altfel să încep povestirea decat cu un  motto preferat

'A visa despre ceva improbabil are un nume al sau. Se numeste speranta.'

            Jostein Gaarder-  Fata cu portocale

Tărâmul necunoscut era brăzdat cu frânturi de amintiri. Senzaţia de necunoscut se amplifica cu fiecare pas făcut  înainte. Anaisa credea că de fiecare dată fulgerul  o făcea  să-și  amintească cuvintele.

       -Ce faci aici copilă, încerci să-ți amintești povestea? îi aduse  cele cateva randuri  rupte din jurnal.

           - Sunt  ale mele, am scris eu vreodată? Ridică ochii. Ochii  ei de albastru smarald îi amintiră pe dată de Crista, zâna copacilor  cea care o salvase  de multe ori din faţa neștiinţei,ii desluși chipul oglindindu-se în suprafata limpede a apei.

Anaisa nu purta cu sine decât amintirile. Tânăra fată descoperea pe fondul acesta amnezic imagini dragi. Cineva ar putea spune că lumea ei  nu exista decât sub forma imaginilor din minte. Insomnia memoriei i se împrospăta după fiecare picătură  de ploaie prezentă.

          Al şaptelea tărâm era împrejmuit de  o pădure, ingerul înainta printr-o aură de lumină. Se opri. Vocea răsuna de hăt departe, din alta poveste .

         

De câte ori trecea pe lângă petecul verde de pădure, Anaisei i se făcea dor de copilarie, de visele neterminate. Poate că vă întrebați de ce? de ce azi își amintea de copilărie, de visul acela nedus niciodată până la capăt.

Anaisa era fata despre care prietenele vorbeau întruna că e altfel decât celelalte.                       O porecliseră Simplitate, căci numai ea număra petalele de flori căzute pe alee, numai ea culegea melcii cu cochilie cu tot, iar urmele argintate lăsau dâre multicolore pe băsmăluța roșie cu buline albe de care era nedespărțită. Era un dar primit de la bunica. O purta la gât ca pe un talisman de pret, zi de zi.

 Când se simțea  tristă își ștergea lacrimile, iar clipele fericite veneau repede.

 -Dacă îți  va fi vreodată greu în viață, așează-te lângă izvor! Așa o povâțuise draga ei bunică, înainte să se despartă. Fără cuvinte.Stai  și ascultă. Răbdarea îți va fi răsplătită.

Anaisa  își aminti de sfat, desfăcu  băsmăluța de la gât , se așeză langă izvor și ascultă susurul apei.

 -Voi merge până  la locul unde se împlinesc visele, până la capăt! Ridică o piatră și însemnă gândul descoperit printr-un desen. In vremea aceea spiritele apelor scoteau la suprafața comori ascunse în adâncuri nevăzute, neîntelese.

 - Dacă nu vezi  semnele,  înseamnă că ești oarbă! Glasul izvorului  semăna cu vocea bătrânului din povestea neterminată de aseară, o recunoscu  pe dată.

 -Cine ești tu? fata- care-nu- credea- în- semne încerca să afle mai multe.

        Ridică din nou piatra. Era rece. Amuți.

        Mică, albastră-cenușie, sidefie. 

        Era o piatră. Una nespus de prețiosă, dar nu era mai mare decât o alună. 

        A ținut-o între degete zile întregi, în timp ce apele susurau. Bobița aceea nestemată era la ea astăzi, mâine putea să fie oriunde altundeva.

        Acea piatră răspândea căldură, avea o lumină interioară care îi limpezea gândurile.

      Oamenii își lăsau gândurile adeseori să o ia razna când dădeau peste lucruri pe nu le prea puteau controla, de parcă născocind povești ar fi putut să înțeleagă ce era dureros de adevărat.Avea să rămână un lucru înțeles, catalogat si pus deoparte.

       Se poate spune că Apele s-au răsturnat pe Pământ, iar pământ era sus în Cer.

       O rază de soare  se răsfrângea prin fereastra inimii, puterea pietrei făcea că totul în jur să pară curat, de un alb pur. 

      Este o nestemată cu multe taine, copila își dădea încet seama.

      - Se spune că este blestemată. Nu poate fi cumpărată, nu poate fi luată cu forța, nici furată.

    - Poate fi doar dăruită, asemeni stelei Credinței. Vă amintiți de ea? a trecut o mie mai bine de ani și încă mai strălucește.

    - Așa a ajuns la mine și așa o dăruiesc mai departe, din toată inima!

    O clipă, a simțit Anaisa, că ea și piatra erau legate într-un fel misterios și profund, era dincolo de puterea ei de înțelegere, dincolo de toate.

    Dar bătrânul a înțeles, când te simți deopotrivă atras și în același timp îngrozit de ceva, era așa ca într-o parabolă, și în Cer ca și pe Pământ.

      Strânse tare în palmă piatra și plecă capul.

       Piatra deveni însemnul ei pe  ziua  de azi.

.....................................................................................

              Soarele răsări și îi făcu poznaș  cu ochiul.

             Tot despre Anaisa vorbeau bibliotecarele școlii în șoaptă când se apropia cu cartea în care avea pasajele preferate subliniate. Le însemna seara cu creionul, atunci când pleoapele i se rătăceau printre rânduri.

            O  dată  sau de două ori ațipise, de sub plapumă îi căzură pe podea basmele neterminate.

             O voce o trezi la jumătatea acțiunii. Era mama care o înveli și îi așeza perna sub cap.  

             -Anaisa, lasă visele! Odihnește-te  pentru că mâine e o nouă zi de viață.

           Se încheia un ciclu  de șapte ani. Atunci când ceva se încheie  în viață se deschide un alt univers.

        Anaisa credea în universul- cel- nou și încerca să convingă pe toți din jur de ce descoperise.

Valorile ei erau simple, dar se bazau pe onestitate și adevăr. Puterea ei de convingere era mare, cum mare îi era și speranța.

 Anaisei  îi apăreau  deseori în vis trei ființe misterioase care dansau și sporovoiau într-o limbă necunoscută ei, de o frumusețe neobișnuită, dar care dispăreau la fel de repede cum apăruseră pe o potecă necunoscută din pădure.  Ar fi întins mâna să se prindă și ea în dansul lor,  dar de fiecare dată o trezea la realitate susurul izvorului. Apa curgea monoton la vale lăsând în urmă pietrele curate și reci. 

             -Tu ești cea care vei duce mai departe poveștile neterminate, glasul tău e limpede și cristalin ca apa. Să crezi în puterea ta.

            - Mmm, așa mi-a spus și Crista, zanița copacilor, și Buchi- cel-care-nu- știa  alfabetul literelor.

             Mai rămânea să învețe de  la izvor pilda  răbdării și a rutinei zilnice. Căci picătura aceea de izvor curge și curge prin același loc, nu se plictisește niciodată.

               Și-apoi nu știa niciodată ce fantasmă să urmeze.

              Visul de noapte era de fiecare dată altul.

            Prima ființă îi apărea în vis sub semnul primăverii, Svetlana purta în păr ghiocei de alb neșters, eșarfa verde și lungă  o făcea să îngenunghieze din când în când. Înainta greoi. Era deshizatoarea  de drumuri.

           A două  ființă,  venea  întotdeauna dinspre sat, Înțeleapta, era matură și coaptă. Avea obrajii rumenii asemeni semințelor de pepene galben. Purta un vas în brațe, cu straturi de culori diferite,aducea la chip cu verișoara ei mai mare.

            A treia  ființă pe care o visa purta o cunună de flori în păr. În mână abia de îi zări cartea. 

            Jocul  fantasmelor era ademeritor. Doar prima dintre ele cânta primăvăratec.

Pe care din cele trei să le urmeze? Intuiția îi spunea să facă o alegere diferită de cea dinainte.

Gustul verdelui alb îl știa, cel  de pepene galben îi aducea grădina copilăriei în fața ochilor.Visul neterminat avea un gust identic.

          Se pare că ultima ființă era mai vie și atât de aproape. Întinse mâna. Cartea îi căzu și rămase întredeschisă  asemeni aripilor unei pasări.

            -Dacă voi fi pasăre? Zborul unei păsări îi aducea întotdeauna zâmbetul pe buze.

             Îţi mulţumesc că ai venit. Ai ales momentul în care nu mă simţeam bine deloc.                            Tu, pasăre stropesti orizontul cu albastru și faci să semene câmpia cu verdele știut de copilărie.

……

             Își aruncă ochii înspre Răsărit, soarele era demult sus, întârziase.Gândul o duse repede la susurul izvorului.

          În câteva secunde făcu diferența. Acele ceasornicului se înțepeniseră la ora șapte. 

      Pe aici Timpul nici n-a trecut. Își trecu mâna repede prin păr și ziua i se păru doar frumoasă.

      Cosițele împletite de mama în copilărie dispăruseră, mereu o încuraja să facă față provocărilor, căci o știa  visătoare din naștere. Acum părul ii stătea vâlvoi parcaă se curentase in somn.

           Când ațipea pe pământul verde răvășit în mirosurile ademeritoare ale primăverii, când  alerga la izvor și rămânea ore întregi să privească apa cum șiroia la vale,când  amurgul o fermeca și nu se deslipea de cer, erau tot atâtea semne că se pierdea în lumea  ei, visătoare.

…………

 Ritualul de seară o găsea în cămăruța din spate, deschizând jurnalul. 

Jurnalul bătrânului îi era călăuză printre gândurile personale. Obiceiul de a-și nota gândurile de la el îl căpătase.

Conversația cu bătrânul îi prindea bine, de la el știa că fantasmele rămân niște fantasme și atât. Tot el o ajutase să treacă testul la matematică. 

            Bătrânul o învătase cum: 

            -să-și noteze  rapid gândurile ce-i veneau în minte (lecția jurnalului); 

            -să înfrunte ziua cu răbdare( lecția izvorului) ; 

           - să aducă la  îndeplinire sarcinile de peste zi cu bucurie și recunoștință  (rutina zilei).

  Fata- care-nu- credea- în- semne deveni astfel fata-însemnelor-zilnice. 

Așa își aminti de toate cuvintele ce lipseau din continuarea visului ei personal. 

Anaisa n-avea vreme să fabuleze, dimineața  trebuia să o găsească reală și încrezătoare.

 ' -Bine ai venit, Bucurie care mergi înaintea Soarelui Răsare!'

' - Bucurie și ție, Anaisa!'

(portret in sepia)