joi, 26 martie 2015

Buna vestire

 
Suflă-mi vântul prin păr asemeni unei păpădii
Crește-mi sufletul primăvara să vadă mugurii de lumină
Poartă-mi brațul când luna devină aproape singură
Numără-mi pașii și apoi dezleagă-mă la lumină
Înveșmântează-mă să întind din nou aripile
Și nu mă atinge.
Tu nu vezi niciodată păsările
Nu simți cerul apropiindu-se
Naște-mă din nou!
În ochii tăi sunt o femeie de ceară, niciodată femeia lumină
În inima ta sunt femeia emoție, femeia șoaptă, femeia cânt
Deschide pumnii. îmi curge bunătatea în mii de petale
Când mă vei chema îți voi spune
Îngere, acesta e un poem dedicat luminii.

...
 muguri de lumină izvorăsc din degetele tale
 ai scris BUCURIE  dinspre  bucurie către renaștere
 LUMINA DIN ZORI adună toți îngerii din pribegie
 te întorci cu fața spre ei
 întotdeauna vor ști să vestească bucuria renașterii
 asta e viața mea sau non-viața?
 nu știu dacă trebuie să-mi cumpăr o nouă rutină  sau o eclipsă totală de lună
 când văd oamenii de verdele ploii temându-se.
...
 pe drumuri neumblate în zori
 pășesc, pășesc adeseori prin ale tale primăveri
 printre cărări de maci în soare, prin toamne rătăcind înspre izvoare
 prin amintiri de ierni pictate cu zboruri lungi nevinovate
 îți dă binețe gândul iară
 întoarce-l Doamne înspre zare
 ascultă universul mic îndrumă-l către universul mare
 cu mâna ta mângâietoare ascultă-i inima de doare
 arată-i doar pe jumătate
 o dezlegare de la cele înghețate
 adu-i în palmă îngerii să-i împlinească rugile
 în ochi lumina stelelor și fericirea zorilor
 și dacă azi te rog un pic
 nu mă lasă că eu sunt mic
 de voi sufla în păpădii a două oară să știi că este Primăvară!