si iertatoare este crucea purtata in singuratate
om crud fara de mila doar unul la o mie se socoate
ceilalti de langa noi sunt ingeri ce aripile ti le poarta
ce dulce este mangaierea unui suflet ce-a patimit asemeni tie
o nestemata ce atat de rar la fata se arata
in stihuri ce raman nescrise sunt toate acele incercari
rasplata vom primi-o in ceruri, acolo este El.
"Soarele rasare pentru sufletul florilor si apune pentru patimile omului".
Superb poem! E al tău, sau al lui Krishnamurti?
RăspundețiȘtergereAm citit şi eu câte ceva de el, cu mulţi ani în urmă, şi mi-a plăcut mai ales o frază, referitoare la faptul că înţeleptul este asemeni unui munte înalt, şi când el greşeşte, se vede de departe. De aceea, el trebuie să fie întotdeauna frumos, ca şi un munte maiestuos.
E bine când întâlnim suflete ce au pătimit asemeni nouă! Atunci, nu ne mai simşim singuri...
doar citatul apartine lui Krishnamurti, eu cu patimile in luna mai
RăspundețiȘtergereo vreme asa am crezut pana ce El mi-a scos in cale oameni asemeni, din sufletele lor se nasc flori stropite cu lacrimile suferintei
multumesc Florina!