Tu esti ploaia de azi, treci deghizandu-te printre
copaci fara sa te recunosc.
Iti sta bine cu rochia plina de stelute mici,
te regasesc in susurul lin ce dizolva obscurul noptilor nedormite. Ploaia imi
patrunde adanc in plamani si imi inabusa strigatul. Lasa-ma sa te urmaresc cum
cazi, esti ploaia si ploaia intotdeauna ma face sa rad.
Mi-ai spus ca ai un
suflet prea bland si azi ti-am raspuns bunatatii tale tinand ploaia de mana dupa o noapte alba in
care cautam pasii pierduti destinati altui drum.
Ti-am sters pleoapele cu mainile mele care stiu sa doara,
pana se face iar dimineata poti alunga ceata. Sa nu te sperie niciodata
lacrimile ploii, cerul plange cu ingeri si doar unul te-a privit. Cel de-al doilea mi-a soptit
ca tocmai ti-a deschis o poarta launtrica …..
Mi-au tăcut toate cuvintele ! Ploaia asta cu îngeri mi le-a amuțit...
RăspundețiȘtergereCe bine ar fi să strângi tu toate ploile, și toți îngerii, și să-i pui într-o carte ! Ca să-i vadă mai mulți, să le tacă și lor sufletul, cu liniște. Parcă era cândva în proiect ?
Am mai scris despre ingeri, pe pagina de poveste. Am tehnoredactat o varianta a textului la finalul anului, e dificil cu partea grafica.
RăspundețiȘtergereFireste, ingerii stiu ei de ce.
Astazi de Buna Vestire am stat cu ingerul la masa. De la "Ingerul mut" perceput in 2007 pana la cel care sopteste launtric sunt cativa ani buni. Mi-am perfectionat tehnica de supravietuire, insa. Ma retrag ca sa pot inainta, veniva si vreme prielnica.
Te imbratisez!