țărm

 Privește-mă,

Se îngână ziua cu noaptea și eu mă pregătesc să îți citesc cel mai lung poem scris vreodată de tine vocea mea n-o recunoști, ți se pare străină

adormi

 în visul tău trec pescărușii atât de aproape de țărm

 Acel poem în care Paler ne spunea că există un țărm îl citesc în ochii tăi

 Ascultă-mă , 

 citesc toată noaptea , n-o să ostenești decât dacă îți imaginezi o pasăre

pleoapele cad de nesomn, cădem  în echilibru mereu

 e de la gravitație  îmi spui, e prezentă   în toate tratatele

 numai inima ta nu știe  să mă țină de mână

 îngână-mă,

 Citește-mi tu,  primăvara poeților, dimineață  

 dezleagă-mă la lumină  apoi nu uita   

 la vie est belle! un strop alungă asteniile

Aşteaptă-mă,

a început să –ţi  crească o aripă, e de la  scrisul stângaci  înclinat

într-un colţ icoana  spre care îmi ridic privirea

iţi  voi cânta,ţie, dorurile ca intr-un canon care se tot repeta.

13 martie 2016