Învaţă să zâmbeşti lăuntric

Există un anotimp al speranței, așa cum există unul al visării. Există realitatea coordonată de vis și timp. Timpul potrivit.

Nu privești în direcția în care trebuie, nu vezi!

Deschizi ochii doar când te împiedici, cu ochii închiși  rămâi suspendat între speranță și neîncredere. Adversarul  speranței  e teama de eșec  și o atragi  ca să invingi.
Atitudinea unui învingător în fața obstacolelor vieții e zâmbetul lăuntric.

Sa lasi un semn

Să nu priveşti decât cu dor spre soare
Să nu asculţi decât de-o alinare
Să nu auzi decât dacă te lasă vântul
Să nu păşeşti decât cu drag pământul
Să iei din versuri doar cuvântul pe care să-l alinţi cu gândul
Să iei din gând sămânţa unei flori
Ce se deschide dimineaţa în zori
Să iei din roua florilor o picătură
Să împarţi un dram de suflet nemuririi
Să simţi în suflet un mălin
Să-i cânţi ca să adoarmă lin
Să laşi unui copil speranţa
Să iei de la iubire viaţa
Şi niciodată nu lăsa să treacă ani
Înalţă braţele în semn de rugăciune
Să iei din toate câte un strop de apă vie
Pune un semn de carte uneori, ascultă-ţi visul ademeritor
opreşte-te din pasul tău grăbit şi zbori acolo unde n-ai gândit.