Îmi
place så Cred.
Îmi
place så cred cå am câte ceva din stilul imprumutat de la fratele
meu, care din påcate nu mai este aici så-mi spunå sau så må vadå cum
mi-am depåsit cateva temeri legate de drum, de
depåsirea barierelor autoimpuse.
Ce am invatat la un curs de public speaking:
Ce am invatat la un curs de public speaking:
-Sa
iti alegi un moment al zilei in care poti capta audienta;
-Sa
spui povestea personala;
-Sa
te adresezi celor din sala inserand in limbaj cuvantul “voi”;
-Sa
interactionezi, sa adresezi intrebari la care primesti raspunsuri la finalul sesiunii;
-Sa-ti
stapanesti emotiile prin autocontrol si respiratie;
-Sa
exersezi inainte discursul in fata oglinzii, sa te corectezi;
-Sa
transmiti un mesaj pozitiv care sa aiba un impact asupra publicului.
-Un
speaker bun aduce cu sine un cumul de calitati, un bun
orator actioneaza dand forta cuvintelor sale prin verbele a darui, a
modera, a motiva, a educa, devine actor principal pe scena vietii.
Am
ascultat si am luat contact cu oameni, idei noi, fiecare ducand cu
sine povestea personala si vorbind cu insufletire despre proiectele in care
au investit suflet si in care au succes.
Succesul ca actiune.
Succesul ca actiune.
Despre
mine vorbesc putin, daca e sa scriu de propriul meu drum
mi-e greu så o fac in cateva cuvinte.Scriu.
Priveste
atent in jurul tåu, o så må vezi in chemarea vantului, in soapta pådurii, in
clipocitul apei de izvor.De aceea pådurile må atrag cand
infloresc.
De
fiecare datå in luna mai imi amintesc de Stil. Avea un fel al lui de a
må determina så spun povestile. Era un bun ascultåtor si asta må determina så
povestesc.
Probabil
ca vocea mea il relaxa cand ii vorbeam soptit despe galaxii, descoperind ca
universurile se intrepåtrund .
Am
invåtat så ascult impreunå cu el, nu stiam så må relaxez
defel inainte.
Cand
trec pe drumul unde locuia må trece un fior pe sira spinårii.
Era prima mea primåvarå altfel.
Era prima mea primåvarå altfel.
Apoi
am invåtat så dau o tonalitate mai gravå vocii mele, am
aflat de la celålalt frate al meu care stia dinainte spre ce må indrept,
intuia cumva, a incercat så må opreascå.
Drumul
meu era inså al meu, propriu, personal cu experiente bune sau rele.
Am
indrumåtori cativa ingeri, iata de ca am scris Ingerasul Sofiei,
scriu in momente de cumpånå ale vietii.
Cand
obosesc o iau de la capåt cu exersatul in fata microfonului. Asa
mi-am descoperit vocea.
Candva
am primit primul comentariu la o inregistrare audio,
mi-au dat lacrimile.
Asta
inseamnå cå a ajuns la un suflet.
Zambesc,
e important ca atitudine.
Mi-am
invåtat pe de rost ticurile, nu rolurile, nicidecum. Sunt aceeasi, doar cå
rolurile mi le atribui singurå de la o vreme, nu le accept pe cele standard
sau imprumutate.
Nu
imi elimin de tot obiceiurile, face parte din acel “ceva” al meu.
Cand
citesc un text la prima vedere, stiu dinainte cå o så tai paragrafe,
aliniate care nu se potrivesc ritmului meu.
Så
må ierte autorul pentru aceastå prezentare lipsitå de umor.Am
invåtat sa-mi scriu propriile texte ca pe o necesitate, ca så-mi dau libertate,
avant.
Prima
fraza intotdeauna e cea usoarå ca orice inceput. Structura vine din
imbinarea tråirilor, depåsirea lor, concentrarea vine in cele din urma.
Intr-un domeniu in care må simt ståpanå nu må pierd nicåieri.
Intr-un domeniu in care må simt ståpanå nu må pierd nicåieri.
Incep,
Da?
CINEVA
MI-A ASEZAT IN PALME ZBORUL UNEI PASARI asemeni ei så vietuiesc.
Nu
m-a invatat ce så fac mai departe, nu mi-a dat retete de supravietuire, de
inaintare intr-o anume directie sau de renuntare la o alta.
Daca?
nu mai pun conditionari in texte, tai negatiile.
De poţi
så schiţezi în minte traseul audio-vizual stii cå la cea
de-a doua frazå vei avea ceva mai mult de lucru,
dar mergi inainte, e traseul tåu personal.
Despre
vestimentatie si limbaj nonverbal.
Imi pun aripile de dimineatå.
Imi pun aripile de dimineatå.
Niciodatå
nu mi se potriveste tinuta de acaså, trebuie så improvizez ceva repede, ca
la serbårile din copilarie la care må ducea mama. Aveam pantofi n-aveam
rochie, aveam funditå, aveam si trac.
De
exemplu, la o prezentare de copii, nu imi lipseste niciodatå pålåria.
La
ei functioneazå tehnica actorului .Se vor amuza, vor pune
intrebåri, dar ei sunt cei mai buni critici in privinta primei impresii
produse.Sunt directi si transmit repede feedback.
Cand
e vorba de o sedinta port intotdeauna un accesoriu rosu, dacå vreau
så merg la o intalnire in librarie sau cafenea, aici e cu totul
altcumvaJ.
Am invatat så fiu nonverbalå, pot privi minute in sir fårå så må plictisesc, tehnica
relationårii o aplic ca optiune personalå.
Despre
discurs
Dintr-o
carte citita recent, Secretele comunicarii de Larry King am invatat o metoda de
actiune:
“Gândeşte-te
dinainte ce vrei så spui!
Dar
poţi så-ţi schiţezi în minte cea de-a doua frazå, în timp ce o
rosteşti pe prima, pe-a treia în timp ce o rosteşti pe-a doua, şi aşa mai
departe.
Dacå
ţi se pare greu, få o încercare: o så vezi cå, în realitate, nu e greu deloc.
Creierul
uman are marea capacitate de a face douå lucruri deodatå.
Sunt trei lucruri
sigure pe lume –moartea, impozitele si (parafrazez citatul)
un
discurs invåtat la cursul de public speaking cu Amalia Sterescu.
Propriul
drum trece dincolo de barierele autoimpuse, duce intotdeauna mai departe.
Îmi place så Cred!
Pe Amalia Sterescu o gasiti aici :
Îți scrisesem un comentariu mai lung, dar ca de obicei, până să
RăspundețiȘtergereîl pot tipări a trecut prin atîtea faze încât pagina lui a expirat; Scuze că nu mai am timp să
ți scriu mai mult - de fapt, nu mai am timp deloc pentru bloguri.
Îți spun doar atât: dacă drumul tău te-a adus acolo unde ești acum, atunci, a fost cel bun 1 Numai tu știi de ce l-a ales, și e bine așa. În plus, acum ești o oratoare .:), și abia aștept să te aud - măcar într-o înregistrare.
Despre cei plecați dintre noi, doar atât: bucură-te că au existat, și au fost acolo pentru tine. Și apoi, moartea nu e decât un popas.
Te îmbrățișez, și îți doresc un drum lin !
Multumesc Florina.
RăspundețiȘtergereDe fiecare data e altfel :) oratoare sunt de cand ma stiu doar ca ascultatorii sunt diferiti, unii n-au rabdare sa se opreasca, nici sa simta. Sunt grabiti si dornici de succes.
Oamenii care m-au incurajat sa merg inainte sunt putini la numar, cei care trec printr-o experienta similara stiu despre ce vorbesc aici.
Cred intr-o idee care trece dincolo de bariera timpului. Semnele sunt prielnice inaintarii, cum iti spuneam pana si faptul ca trebuie sa ma fac inteleasa intr-o limba straina e tot o experienta. Ma intorc acolo unde m-am oprit , trebuie sa mai fie o lectie a vietii asteia.
Cum iunie e sarbatoarea Soarelui ma pregatesc:)
Sa ai motive zilnice de bucurie si realizarile pe care ti le doresti. Toate cele bune!