templul pasarilor

Cadenta unui pas

 Viața ca un lan de grâu. 
  
 Viața e întotdeauna o speranță de frumusețe și  de dragoste. Nimeni nu e dator să îți deschidă inima. Câte  ceva durează toată viață, ceasornicul împarte secunda în raze mici de fericire. 
 Probabil  și tu ai avut  șansa de a primi o secundă în plus în dimineața asta pentru a privi imensitatea cerului, pentru a asculta liniștea câmpiei sau  doar să-ți simți o bătaie a inimii ,ți-a așezat surâsul pe buze? 
 De tine depinde dacă clipa o împarți cu cei din jur, dacă o ții pentru tine sau dacă  o pierzi printre gânduri. Viața se măsoară în ceea ce simți, în ceea ce alegi să divulgi lumii la momentul potrivit al coacerii. 
 Am stat în bătaia vântului, de aceea dimineața asta are o aromă aparte, am mers desculță până la linia  care desparte bucuriile mici de cele mari.  
 Cu inima bătând cadența unui pas prin timp privesc viața atât de aproape. 
 O secundă în plus  vă rog, opriți ceasornicul care măsoară altceva! 

un crez

Chemarea

 

In spatele unui înger bun stă câte o aripă. Rafail e ingerul vindecător.Călătoria se va incheia cât de curând.
Ea va alege drumul cel mai bun, ascultând doar cântul inimii.
 -Simt că nu ești de pe aici, vii din aurora boreală,  de unde-mi vii ?"
 -Nu știi că  eu sunt strop de azur?
 Vin dintr-o înălțime de cetate si  mă întorc întotdeauna în noapte.
 Rafail bătu din aripi încă o dată. Ești o picătură de izvoare când arșița e mare, iar Eli al tău peste câmpiile celeste  aruncă iar o pagină poveste.
Ti-am decorat camera cu zboruri albe, în așteptare.
Eu voi deschide ochii privind,tu vei spune gandurile tale străbat timpul împărțindu-l în porții mici de fericire.
-Ce-i clipa îngere? am întrebat zâmbind.
.........
Nuferii albaștri sculptează în suflet nemărginirea.Se vor împleti curand aripa dreaptă cu umărul tău stang. Deasupra cerului  o poartă, jur împrejur țipenie.
-Voi,  îngeri n-ați văzut?
Ea a ales dimineața.El s-a oprit crezând în dansul nesfârșit......
iunie 2015

Lacul

Les nénuphars jaunes emplissent
Le lac des forêts comme argent ;
Il fait se balancer la barque
Et tressaille en cercles blancs.
Je passe tout au long des rives
Et je m'attends à chaque pas
Qu'elle surgisse des roseaux
Et qu'elle tombe dans mes bras.
Nous sauterons dans notre barque
Par la voix des eaux enivrées,
J'abandonnerai le timon,
Laissant les rames m'échapper ;
Nous flotterons saisis du charme
Sous cette lune rayonnante -
Le vent bercera les roseaux
Les eaux chanteront ondoyantes !
Mais elle ne vient pas... Tout seul
Je soupire, je souffre en vain,
Les yeux perdus sur mon lac bleu,
Qui de lourds nénuphars est plein.

Le lac- M. Eminescu (1884)

Legenda nuferilor de India

Nuferii-o poveste

large view

popas la Cetatuia

Popas
-Simt ca nu esti de pe aici
Ii spun:
"Simt ca  vii din aurora boreala
de unde-mi vii ?"
Din ultimul popas al unui suflet 
din dragostea dintai
Si cine-mi eşti?
-Nu stii ca  eu sunt strop de azur?
Vin dintr-o inaltime de cetate
Si ma intorc intotdeauna in noapte.

-Iti place iedera?
-Nu, doar florile de camp
-Miezul de iunie?
-Apusul de soare privit de pe o colina in timp ce greierii canta.
Esti de aici.Vino langa mine sa privim imprejurimile cetatii situate pe colina, sus.