țărm

 Privește-mă,

Se îngână ziua cu noaptea și eu mă pregătesc să îți citesc cel mai lung poem scris vreodată de tine vocea mea n-o recunoști, ți se pare străină

adormi

 în visul tău trec pescărușii atât de aproape de țărm

 Acel poem în care Paler ne spunea că există un țărm îl citesc în ochii tăi

 Ascultă-mă , 

 citesc toată noaptea , n-o să ostenești decât dacă îți imaginezi o pasăre

pleoapele cad de nesomn, cădem  în echilibru mereu

 e de la gravitație  îmi spui, e prezentă   în toate tratatele

 numai inima ta nu știe  să mă țină de mână

 îngână-mă,

 Citește-mi tu,  primăvara poeților, dimineață  

 dezleagă-mă la lumină  apoi nu uita   

 la vie est belle! un strop alungă asteniile

Aşteaptă-mă,

a început să –ţi  crească o aripă, e de la  scrisul stângaci  înclinat

într-un colţ icoana  spre care îmi ridic privirea

iţi  voi cânta,ţie, dorurile ca intr-un canon care se tot repeta.

13 martie 2016

exercitii de fericire

Suntem mai aproape cu o imbratisare, cu un sarut suntem mai aproape.
Suntem mereu mai aproape
E minunat atunci cand suntem mai aproape de viata si nu de moarte.

ipostaze

inspiratia zilei

Inspiratia vine din tot ceea ce te inconjoara, daca esti atent/a. Poate fi  zambetul, culoarea ochilor sau o simpla imagine  din jurul tau.Dar cum e cand te inspira o voce prin inflexiunile si tonalitatile ei? E ca la teatru, participi in direct la emotia transmisa.

E ca si cum persoana cea mai draga nu lipseste de langa tine. Si te bucuri!

Faptul ca iti spune ca esti o incantare pentru suflet te face mergi in  directia pe care ti-ai stabilit-o,  sa scrii despre ideile in care crezi.Astfel inspiri pe altii care nu se simt chiar atat de bine si nu vad minunea zilei. A iesit soarele dupa atatea ploi. Ultima zi de noiembrie. Suni un/ o prietena azi:

-Ştii lucrul acela despre care iţi spuneam că aş dori să mi se intample?

Incerc sa-mi pastrez realismul, dar tare as vrea sa se intample.La tine cum e?

Tinutul alb

----------

Există undeva intr-o carte un tinut al ingerilor.

Pune si  tu o aripă nu e greu

decupezi din pergament si il trimiti să danseze

el spune că mă asteaptă să dansăm impreună

nu stie ca  nu se potriveste

rochia cu tinutul alb

ti-am expediat  un mesaj

pe riscul meu

azi

 în viitor nu vor mai fi fulgii de nea decât în visele noastre din copilărie, noi vom ieși afară, ne vom uita după  cafeaua de vineri. nu vor mai fi împovărații de griji, de atașamente, de nevoi . cei mai bogați oameni se vor dezbrăca de iluzii. după atâta tensiune gheața nu se va sparge, oglinda apei ne va apropia, binele va învinge și de astă dată. ne vom căuta prin buzunarele inocenței apoi vom dansa,   vom dansa prin iarna dragostei de aproapele

ilustrata

Diferenta dintre Vis si Realitate

Efectul de joi

Mă confesam imaginii apărute pe cer în felul meu, adică cu mâinile înghesuite în buzunarul mantoului.Efortul de vizualizare pe care îl făceam în timp ce lentilele ochelarilor deveneau fumurii nu mai conta. Urmăream paleta de culori  a cerului cu coada ochiului. De ce apăruse acum? Mi-am dat seama că nu văzusem pământul de sub picioare.N-am stiut cand aparuse langa mine. Fetița-Nor secera spectrul de culori al curcubeului, trecător. 

.. Catch me, catch on, imagine all the people  …

 Am îndesat în geanta aparatului foto clișeele neuzate devenind una cu imaginea apărută deasupra capului. Nu era încheiată, dar era deja trimisă pe cer, rămase câteva secunde intactă, în timp ce simturile  mele pluteau în derivă. Rătăcea cu privirea, prin nori. De câteva ori mă întrebă, răspicat.
-Unde s-a dus, așa de repede?  fără să ...

 Pătrunsese direct în mine, în cea mai bună parte a mea, pană la acei atomi de bunătate sau frumusețe  care se chinuiau să scoată adevărul la suprafață.

 Ochilor îi era destinată marea aventură a curcubeului jucaus. In  timp ce ascultam istorisirea fetiței Nor, trecu pe lângă mine marele schimbător de sens al vieții.

 La capăt de curcubeu te așteaptă întotdeauna adevărul, partea nealterată și pură a viselor neîmplinite. Bucuria, însă, a lucrului împlinit se află  doar în palmele tale.

 Incertitudinea pâlpâia în adâncul ființei mele învăluită de o undă de mister, doar acea parte nespusă a aventurii nu se lăsase incă descoperită privirilor.

Mai lucram la această imagine, când am fost cuprinsă de o fericire neașteptată, culorile împletite păreau surori și reflectau o parte din mine, azi cerul  a scris cea mai frumoasă scrisoare dedicată ție. Universul deconspirat scria în felul lui, pe cer, prin frunze, pe alei. Ascunzișul cuvintelor era buzunarul căptușit al mantoului,  pregătite de cabaret, ele(cuvintele) așteptau  doar momentul prielnic expunerii.

Nu e anecdotă, ci un efect nou. Efectul de joi, pe curcubeu.