Efectul de joi

Mă confesam imaginii apărute pe cer în felul meu, adică cu mâinile înghesuite în buzunarul mantoului.Efortul de vizualizare pe care îl făceam în timp ce lentilele ochelarilor deveneau fumurii nu mai conta. Urmăream paleta de culori  a cerului cu coada ochiului. De ce apăruse acum? Mi-am dat seama că nu văzusem pământul de sub picioare.N-am stiut cand aparuse langa mine. Fetița-Nor secera spectrul de culori al curcubeului, trecător. 

.. Catch me, catch on, imagine all the people  …

 Am îndesat în geanta aparatului foto clișeele neuzate devenind una cu imaginea apărută deasupra capului. Nu era încheiată, dar era deja trimisă pe cer, rămase câteva secunde intactă, în timp ce simturile  mele pluteau în derivă. Rătăcea cu privirea, prin nori. De câteva ori mă întrebă, răspicat.
-Unde s-a dus, așa de repede?  fără să ...

 Pătrunsese direct în mine, în cea mai bună parte a mea, pană la acei atomi de bunătate sau frumusețe  care se chinuiau să scoată adevărul la suprafață.

 Ochilor îi era destinată marea aventură a curcubeului jucaus. In  timp ce ascultam istorisirea fetiței Nor, trecu pe lângă mine marele schimbător de sens al vieții.

 La capăt de curcubeu te așteaptă întotdeauna adevărul, partea nealterată și pură a viselor neîmplinite. Bucuria, însă, a lucrului împlinit se află  doar în palmele tale.

 Incertitudinea pâlpâia în adâncul ființei mele învăluită de o undă de mister, doar acea parte nespusă a aventurii nu se lăsase incă descoperită privirilor.

Mai lucram la această imagine, când am fost cuprinsă de o fericire neașteptată, culorile împletite păreau surori și reflectau o parte din mine, azi cerul  a scris cea mai frumoasă scrisoare dedicată ție. Universul deconspirat scria în felul lui, pe cer, prin frunze, pe alei. Ascunzișul cuvintelor era buzunarul căptușit al mantoului,  pregătite de cabaret, ele(cuvintele) așteptau  doar momentul prielnic expunerii.

Nu e anecdotă, ci un efect nou. Efectul de joi, pe curcubeu.