Binecuvantarea macilor

 

 Poiana cu maci  e singurul loc pe care  îl știu pe de rost.
  -O să te duc acolo, e locul care schimbă imaginile din mintea ta,  nu te-am făcut curioasă?
 În timp  ce îmi zvacnea în minte  tiparul  de relaxare,alarma ceasului mă făcu să sar în sus ca un pilot automat.Ceva  funcționează altcumva, nu abandona! 
 Locurile te cheamă, trebuie să-i arăți  locurile în care hălăduiai verile în așteptarea acelui vis.
  -E vară, prima zi în care copilăria se simte în tot ceea ce ne înconjoară.
   Mergem?
  -Dar eu nu-s copil.
Am citit cum funcționează o binecuvântare de ziua Rusaliilor, în ziua ta liberă  musai te simți adolescentă ca un copil.Departe de tot  ceea ce îți ocupă timpul  rămâne veșnicia unei clipe, fugară și sprintenă.Trecătoare ca visul tău.
  Poate  că așteptările noastre nu-s la fel, m-am întrebat deseori de ce evadarea ta seamănă un pic cu a mea.
   -Pentru că suntem la fel, pentru că iubim aceleași locuri și nu ne înțelegem uneori.
    O să-ți vorbesc despre liniștea pădurii, despre descoperire, încerc eu un wild one speach , stârnind  un pic curiozitatea adolescentului pierdut pe rețele de Wi-fi...
   În orice floare care apare spontan în calea ta  e o binecuvântare și e atâta frumusețe cât n-ai găsit în nicio carte din bibliografia ta de până acum.
   Mai cunosc încă drumul care duce acolo, un asfințit învățat și el în zilele când lăsam notițele acasă, aveam cu mine doar imaginile visate.
   Mi-era dor. Despre  Trecătoarea  Domniței n-am spus mai nimic, dedic o altă zi de vară insemnării.
   E un pod suspendat peste o apă curgătoare.
 
 
 Înlocuiește din când în când €œnecesitatea cu  plăcerea€œ, nu renunța la prima zi de vară în favoarea rețelelor!