nuante si forme

blue london topaz

Istoria neștiută a topazului albastru londonez

 Privesc  fascinată  o fotografie de acum 3 ani, când purtam un topaz albastru. Abia întoarsă dintr-un pelerinaj prin locuri neumblate  de multă vreme, am început să simt că furtunile mele  au declanșat reacția celor care mă cunosc.
Despre partea luminoasă a poveștilor vindecătoare care m-au ghidat să intru în curtea interioară, despre peretele pictat, despre noaptea aceea cu  ploi  unde mi-am regăsit puterea nu povestesc aici, singurătatea  pe care mi-am impus-o ca să mă simt bine cu mine dăduse rod.
 Topazul meu e de culoare albastră. E un dar primit, fara sa-i stiu valoarea, m-a atras culoarea.

Am cules invatamintele astea, le scriu. Vorbesc despre multe calitati ale cristalelor in alta parte, despre ametist, despre rubinul cu cele noua obstacole care m-a ajutat sa ma concentrez in perioada in care ma simteam fragmentata.
[...}
De la englezismul  to  be blue  și  până la miresele din Anglia care poartă ceva albastru semnificând fidelitatea  e cale lungă, revin însă,  la piatra mea sub formă de inimă pe care o port pe degetul mijlociu. Nu știu cum m-a găsit pe mine acest topaz, când eu spun  deschis  că nu mă leg de bijuterii, azi făcând inventarul  pietrelor am dat sens  topazului, o altă semnificație, spirituală. 
Involuntar, atrag o anumită categorie de oameni  de atunci în viață. Semnificațiile  pe care le atribui experientelor, uneori mă uimesc, alteori mă sperie, mă subjugă, apoi  mă eliberez. Scrisul ca eliberare , înaintez.
Mă atrag  dintotdeauna drumurile lungi, nebătătorite. 
Oamenii? Imi plac oamenii sinceri, cei care nu manipulează.
Mă atrage lumina, stiind de lipsa ei, lumina arde intunericul, nu se poate una fără alta.

Intelegerea

Mesajele conștiente/ subconștiente trimise de albastru îndruma spre calm, pace sufletească. Această culoare  se spune că este folosită pentru elevarea contemplației spirituale.

 O altă legendă spune că, topazul a fost colorat de către strălucirea aurie a zeului Soare Ra, oferindu-i puterea de a-i proteja de rele pe cei credincioși. O altă  legendă spune că  topazul înlătură vrăjile și îmbunătățește vederea.

 Nu știu ce am vindecat eu de-a lungul timpului, dimineața asta m-a determinat să adun toate povestile neștiute  cu care vindeca de acolo, din cutiuța lui.
 Apare în anumite perioade ale anului, purtând în reflexele albastre ochii persoanei in care m-am regasit intr-o primavara cand orbecăiam.
Mi-a confirmat  că primăvara se poartă cristalele colorate.

corabia

"Omul este o corabie mică, în care se află lei şi balauri, otravă şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit. Dar, tot acolo este şi Dumnezeu, sunt şi îngerii, viaţă şi Împărăţia Domnului, lumina şi Apostolii, cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo, în sufletul omului, sunt toate." (Sfântul Macarie)

De aici a pornit textul, de la acest mesaj primit inainte de Inviere.

Liturghie cosmica

Imparte lumina cu mine!

Seamana a poveste, desi nu e. Daca eu nu sunt in stare sa vad, nu judec nicidecum pe aproapele meu care vede. 
Ieri am primit explicatia unui semn, a  unui gest simplu de iubire, pentru surdo-muti e un semn de exprimare a sentimentelor,  poate insemna un semn de pace pentru nu stiu ce curent newage, sau,de neputinta a unui  pelerin.

In fata Cetatuiei, sprijinindu-se de toiag, un batran. Toiagul nadejdii in oamenii de bine, al mantuirii de neputinta, al invierii lui Iisus.

Noaptea e luminata, steluta ne urmareste pana dam primul colt la dreapta. 
Ma apropii de grupul care merge inaintea mea, o fata n-are candela, isi da seama de acest fapt si exprima gandul cu voce tare. 

-N-ai? Raspunsul vine direct de la un prieten din grupul ei, care aratandu-i candela, ii spune:

-Impart lumina mea cu tine!

Fata zambeste, zambeste tot grupul, pasii au devenit usori mai departe, unul cate  unul.

- Mai e mult pana  la miezul noptii?

Un copil vrea in brate la tatal lui, pare obosit sau doar intunericul drumului il determina sa suspine. Data viitoare mergem direct cu masina, pana sus.

-Nu, tata, esti barbat! mergem pana la luminita care abia se zareste in dreapta. Nu e mult, doar  drumul e lung, pe ocolite, ca sa nu fie urcat pieptis. Baiatul se uita dupa lumini, nu mai suspina.

Duminica tu aici mergi? Facem conversatie sa treaca mai usor drumul, sa nu ne oprim.

Primul popasul e aici. Cand trupul oboseste se trezeste spiritul.

Vad vesmintele albe ale preotilor, zidurile cenusii, apoi ochii imi cad pe o banca de lemn.

Cantecul cu voce tare imi aduce alinare.

Am mai facut asemenea drumuri pe lumina zilei, am mai vazut unele locuri si oameni.

Partea luminoasa e la final.

In fata icoanei, zaresc cele cateva randuri care mi-au lasat o urma, o lacrima pe obrazul stang.

-Bucura-te!

Imi place sa-mi urmez calea. Lucrurile in care cred ies la iveala. 
Un gand, un semn, o nevointa.
Toate se termina in Lumina!

Hristos a inviat!
Sa-l primim cum se cuvine, cu bucurie si lumina.

țărm

 Privește-mă,

Se îngână ziua cu noaptea și eu mă pregătesc să îți citesc cel mai lung poem scris vreodată de tine vocea mea n-o recunoști, ți se pare străină

adormi

 în visul tău trec pescărușii atât de aproape de țărm

 Acel poem în care Paler ne spunea că există un țărm îl citesc în ochii tăi

 Ascultă-mă , 

 citesc toată noaptea , n-o să ostenești decât dacă îți imaginezi o pasăre

pleoapele cad de nesomn, cădem  în echilibru mereu

 e de la gravitație  îmi spui, e prezentă   în toate tratatele

 numai inima ta nu știe  să mă țină de mână

 îngână-mă,

 Citește-mi tu,  primăvara poeților, dimineață  

 dezleagă-mă la lumină  apoi nu uita   

 la vie est belle! un strop alungă asteniile

Aşteaptă-mă,

a început să –ţi  crească o aripă, e de la  scrisul stângaci  înclinat

într-un colţ icoana  spre care îmi ridic privirea

iţi  voi cânta,ţie, dorurile ca intr-un canon care se tot repeta.

13 martie 2016

exercitii de fericire

Suntem mai aproape cu o imbratisare, cu un sarut suntem mai aproape.
Suntem mereu mai aproape
E minunat atunci cand suntem mai aproape de viata si nu de moarte.

ipostaze