citate

O sa postez aici cateva citate.

Ingerul şi clipa

 Despre ingeri-Andrei Plesu

"în timpul lucrului, întorc deodată capul, ca din întîmplare, spre dreapta şi văd pe fereastră apusul.

O lumină roz decupează pe zidul casei învecinate coroana barocă a unui copac. în zare, aceeaşi lumină roză colorează lacul şi norii, dincolo de care soarele, roz,coboară vertiginos.

Pînă să devin conştient de spectacol, totul reintră în indistinct. A durat o clipă, o singură clipă, şi nimic nu explică graţioasa coincidenţă dintre clipa aceasta fără corp şi privirea mea, smulsă brusc din vîrful peniţei pentru a căuta nu în faţă, cum ar fi fost mai de înţeles, ci spre dreapta, spre locul fulguraţiei. 

Eram concentrat şi, dintr-o dată, am devenit atent, dincolo de sfera concentrării mele. Răspunsesem, parcă, unui apel, discret şi totodată imperativ.

 Aşa îmi închipui unul din modurile de operare ale îngerului: un plonjon acut, în miezul conştiinţei tale, avînd ca efect un spor de atenţie si o intensificare a intelecţiei. îngerul te extrage, în asemenea situaţii, din exerciţiul gimnastic al gîndirii, pentru a te cufunda în real, pentru a te obliga să iei notă de fastul, adesea inobservabil, al unui moment privilegiat.

îngerul scoate secunda din anonimat, exaltă clipa cea repede, te mîntuie de previzibila ta discursivitate. 

E marele maestru al instantaneului ,al lui nune stans.

Ori de cîte ori devii, brusc, atent la ceva din afara ta, din afara interesului tău, eşti sub puterea blîndă a îngerului, care te constringe să devii „obiectiv"...

E atît de fermecător episodul acesta, soarele apunînd, raptul privirii mele şi gîndul îngerului, încît mi se pare că oricine s-ar intersecta acum cu trăirea mea ar fi un intrus, ar strica totul. Părerea aceasta este cu siguranţă modul de a fi de faţă al Adversarului."

Tăcerea îngerilor 

"Dar tot ce ştim - din surse - despre îngeri îi plasează mai curînd la antipodul tăcerii. 

Nu sînt ei mesageri, vestitori, muzicieni? 

Nu sînt tocmai ei aceia care fac cerurile să răsune?

 „Voci" ale Domnului, interpreţi ai Cuvîntului Lui, slăvitori - cu glas şi trîmbiţă - ai splendorii Sale, îngerii nu par să fie ilustrarea cea mai convingătoare a apofatismului...

Dionisie deschide însă, în marginea tăcerii dumnezeieşti, un teritoriu de reflexie despre tăcerea îngerilor,mai puţin frecventat de angelologie.

îngerii tac, aşa cum ştiu să tacă, în genere, naturile slujitoare.

Tăcerea lor e forma supremă a „ascultării", semnul radical al smereniei disponibile, aşteptarea intensă a poruncii dumnezeieşti.

Ceea ce „se aude" în tăcerea aceasta e o maximă receptivitate faţă de voia altuia.

Călugării care se străduiesc să imite moravurile îngerilor nu sînt niciodată mai aproape de ţel decît atunci cînd tac. întrucît textele sacre consemnează mai cu seamă momentele cînd îngerii vorbesc, cînd, în împrejurări speciale, se adresează oamenilor, nu sîntem obişnuiţi să ne reprezentăm tăcerea prelungă dintre fulgurantele lor discursuri. De altfel, chiar cînd vorbesc, îngerii sînt, de regulă, laconici, strict indicativi, fără volute, fără ornamentică.

„Căci tăcerea celor curaţi este rugăciune...",spune Sf. Isaac Şirul (Filocalia,X, p. 450). 

Sau (ibid., p. 474): „Tăcerea este taina veacului viitor.Iar cuvintele, unealta acestei lumi."

Vezi şi comentariile lui Dumitru Stăniloae (ibid.,nota 424, p. 345 şi nota 584, p. 474), cu citatul din Olivier Clement despre „tăcerea epifanică" şi despre „supra-abundenţa tăcerii".

Pe de altă parte, îngerii - cei păzitori mai ales - sînt, prin delegaţie divină, Pedagogii noştri. 

Cum se împacă pedagogia cu tăcerea?

În imediat, lucrul e imposibil. Nimic nu e mai puţin misterios decît un profesor. 

Profesorul e locvace şi divulgativ. E cu atît mai bun pedagog cu cît se ţine mai departe de mistagogie. 

îngerul însă trebuie să înlocuiască discursul prin prezenţă.

Iar prezenţa lui e – în afara unor momente privilegiate - extrem de discretă.

Sîntem învăluiţi fără încetare de tăcerea îngerului nostru, pe care, neatenţi, o percepem ca absenţă, ca demisie neputincioasă.

Despre ce vorbeşte tăcerea unui înger?

„Despre tăcerea dumnezeiască" - spune Dionisie.Tăcerea îngerului e plină de gest şi de aluzie.

Uneori e însoţită de un surîs, ca tăcerea aceea formidabilă, aproape echivocă, de pe chipul îngerului care, în finalul unui film de Pasolini, priveşte mormîntul gol al lui Iisus.

Tăcerea îngerului vorbeşte despre dumnezeiasca tăcere a mormîntului gol.

Şi despre vidul impenetrabil, atotcuprinzător, al Celui înviat, care transformă moartea în vacuitate.

Tăcerea îngerilor este o tăcere eminamente făptuitoare. Ei ni se adresează, fără cuvinte, prin acţiunea lor, prin evenimente, întîmplări şi experienţe.

Ploaia căzînd egal pe suprafaţa unui lac poate fi mai plină de îngeri decît un compact op de teologie.

Nu e mai puţin adevărat că situaţia ierarhiilor cereşti e condamnată la o anumită ambiguitate: ambiguitatea sub care stă orice fiinţă intermediară.

Una e tăcerea dumnezeiască, alta e vestirea acestei tăceri. Pentru a vesti o tăcere, trebuie să fii simultan de partea tăcerii şi de partea expresiei.

E o probă greu de trecut, o probă pe măsura teribilei puteri a îngerilor."

Provocarea a inceput audio mai intai cu Ingerul mut, neexplicat pe vremea aceea si a continuat cu Adevarul ca poveste. text nonliterar spunea cineva, discutat  si contrazis.

O noua arta- arta de a crede 

            Intre realitate si fictiune nu-i decat un pas iar trecerea nicidecum usoara, vrem noi sa schimbam lumile astea doua asa cum schimbam anii sau paginile unei carti, desi, intr-o carte e vorba intotdeauna de metafora iar saltul intre cele doua planuri depinde de imaginatia celui care o face.

In ceea ce-i priveste pe altii nu comentez, unii cred ca haina face omul sau celelalte bunuri materiale, altii cred ca trebuie sa fii identic lor in comportament. uneori iti platesc cate un curs sau  cate o masa  doar sa zici la fel. Cel  nesupus  spiritului de turma e greu incercat si contestat.

            In fata greutatilor, a furtunilor, ispitelor, omul e dator sa aleaga, ori-ori. Ce e val ca valul trece, regia faurita de maini dibace  nu e decat aparenta si banala, taraboiul e mare dupa cum spune, atat de frumos N. Steinhardt in cartea sa, "Daruind vei dobandi" ( citind capitolul despre incredere am simtit ca l-a scris special ptr. mine)  cartea aceasta ma urmareste de  ceva vreme.

Credinta inseamna Speranta. Iar verbul a crede se traduce asa:

 “Iisus i-a zis : pentru ca m-ai vazut ai crezut. Fericiti cei care n-au vazut si au crezut !"Ioan”20.29

N. Steinhardt- Daruind vei dobandi,  Opera Integrala 2

Un Botez al lacrimilor. O sa scriu candva despre asta.

*
ma uitam dupa oameni azi, nimeni nu se oprea
fiecare purta grija altuia
ma uitam dupa ingeri azi, ce priveliste minunata
o mana nevazuta intinsa si piatra.

Parabolele lui Iisus. Adevarul ca Poveste- conferinta

Andrei-Plesu-Parabolele-Lui-Iisus-Adevarul-CA-Poveste-varianta online a cartii Varianta online a cartii :Andrei-Plesu-Parabolele-Lui-Iisus-Adevarul-CA-Poveste

A darui a primi- conferinta

"Chiar Iisus, care cunoştea toate aceste lucruri, dar nu le-a prezentat aşa,

nu le-a explicat aşa, pentru că nu erau condiţii, erau necesari ani de zile, iar el nu avea timp, era foarte limitat de timp, a trebuit să... 

Dar, când înţelegi bine lucrurile şi le măsori cu principiile, cu regulile Învăţământului nostru, vom vedea că Iisus cunoştea, cu exactitate aceste lucruri.

Şi dovada, când s-a prezentat tânărul care spunea:

” Aş vrea să te urmez, aş vrea să fiu ca Tine, Doamne”, el i-a spus:” Ai îndeplinit poruncile?” “ Ah, da,da”, spuse el, “ Bine, uite ce-ţi mai rămâne, să dai tot, să împarţi tot, întreaga ta bogăţie, şi apoi, urmează-mă”. 

El a reflectat, nu ajunsese încă acolo, nu a înţeles ce era de dat, de lepădat, şi nu l-a urmat!...

De ce i-a cerut Iisus aşa ceva? Pentru că El cunoştea cele două legi: aceea de a lua, şi aceea de a dărui. Pentru ce să dai? Pentru a te elibera, pentru a-l putea urma şi deveni ca soarele, fiindcă soarele dă şi pământul primeşte. 

Ah, tânărul nu era încă evoluat, capabil să înţeleagă.

Ei, nu este oare acelaşi lucru? Acelaşi lucru, sub diferite forme, vedeţi.

Acum, cei care au înţeles că,urcând pe stâncă, la răsăritul soarelui, privesc soarele cu alţi ochi, oh, la la, vor avea rezultate fantastice, pentru că totul se află în înţelegere. Astfel, dacă nu înţelegem importanţa acestui fenomen reprezentat de răsăritul soarelui, nu am beneficia nici dacă am privi ore în şir, sau ani de zile, aproape toată viaţa. Pentru că omul nu va ajunge să declanşeze lucruri magice, formidabile, înăuntrul lui; numai prin înţelegere profundă şi adevărată se pot declanşa lucrurile, atunci omul se va transforma mult mai rapid, va deveni ca soarele şi va începe să dăruiască, să dăruiască, să dăruiască.

Cum se va simţi apoi? Ca niciodată. 

Va constata că niciodată nu a fost atât de bogat, de lucid, de mulţumit, de fermecat şi împlinit, mai tare şi mai puternic, mai rezistent ca înainte.

 Şi înainte, înainte, se îmbăta, se sufoca, suferea, de ce? Pentru că era sub influenţa pământului, a personalităţii.

Personalitatea îl clătina, îl dirija, îl proiecta contra zidurilor, a lumii, şi toată viaţa se derula între războaie şi bătălii."

DRAGOSTEA DE DUMNEZEU REZOLVĂ TOATE PROBLEMELE.

Un minut de meditaţie.

Rugăciune:

Doamne, nu-mi da prea mult, ca să nu Te uit, şi nu mă lipsi de prea mult, ca să nu mă revolt.

O.M. AIVANHOV- A primi şi a dărui 

Sa va fie de folos!