un crez

Chemarea

 

In spatele unui înger bun stă câte o aripă. Rafail e ingerul vindecător.Călătoria se va incheia cât de curând.
Ea va alege drumul cel mai bun, ascultând doar cântul inimii.
 -Simt că nu ești de pe aici, vii din aurora boreală,  de unde-mi vii ?"
 -Nu știi că  eu sunt strop de azur?
 Vin dintr-o înălțime de cetate si  mă întorc întotdeauna în noapte.
 Rafail bătu din aripi încă o dată. Ești o picătură de izvoare când arșița e mare, iar Eli al tău peste câmpiile celeste  aruncă iar o pagină poveste.
Ti-am decorat camera cu zboruri albe, în așteptare.
Eu voi deschide ochii privind,tu vei spune gandurile tale străbat timpul împărțindu-l în porții mici de fericire.
-Ce-i clipa îngere? am întrebat zâmbind.
.........
Nuferii albaștri sculptează în suflet nemărginirea.Se vor împleti curand aripa dreaptă cu umărul tău stang. Deasupra cerului  o poartă, jur împrejur țipenie.
-Voi,  îngeri n-ați văzut?
Ea a ales dimineața.El s-a oprit crezând în dansul nesfârșit......
iunie 2015

Lacul

Les nénuphars jaunes emplissent
Le lac des forêts comme argent ;
Il fait se balancer la barque
Et tressaille en cercles blancs.
Je passe tout au long des rives
Et je m'attends à chaque pas
Qu'elle surgisse des roseaux
Et qu'elle tombe dans mes bras.
Nous sauterons dans notre barque
Par la voix des eaux enivrées,
J'abandonnerai le timon,
Laissant les rames m'échapper ;
Nous flotterons saisis du charme
Sous cette lune rayonnante -
Le vent bercera les roseaux
Les eaux chanteront ondoyantes !
Mais elle ne vient pas... Tout seul
Je soupire, je souffre en vain,
Les yeux perdus sur mon lac bleu,
Qui de lourds nénuphars est plein.

Le lac- M. Eminescu (1884)

Legenda nuferilor de India

Nuferii-o poveste

large view

popas la Cetatuia

Popas
-Simt ca nu esti de pe aici
Ii spun:
"Simt ca  vii din aurora boreala
de unde-mi vii ?"
Din ultimul popas al unui suflet 
din dragostea dintai
Si cine-mi eşti?
-Nu stii ca  eu sunt strop de azur?
Vin dintr-o inaltime de cetate
Si ma intorc intotdeauna in noapte.

-Iti place iedera?
-Nu, doar florile de camp
-Miezul de iunie?
-Apusul de soare privit de pe o colina in timp ce greierii canta.
Esti de aici.Vino langa mine sa privim imprejurimile cetatii situate pe colina, sus.

cartes postales de la Roumanie

cele 3 bucurii

Cele 3 momente speciale- ploaia, piesa de teatru, clipa de relaxare.
Un singur motiv.

La Dame à la licorne

...Romanul are în vedere reconstituirea unui Ev Mediu în care arta devine locul unde oamenii pot evada pentru a-şi trăi viaţa, dincolo de regulile şi tabuurile vremii. În acea lume, dragostea, sentiment aproape inexistent, sentiment interzis de normele vieţii de zi cu zi, devine licornul mult dorit de toate personajele cărţii. Este interesant de văzut cum destinul familiilor ce intra în contact cu tapiseriile, de la nobila familie Le Viste, până la familia de ţesători de la Chapelle este întreţesut asemeni iţelor din urzeală. Cu toate acestea, limitările vremii se impun, nu însă fără a permite o scurtă intruziune a culorilor în destinele terne ale personajelor.

Recenzie
Doamna si unicornul

Dupa o lectura atat de captivanta ajung la aceeasi concluzie perfectiunea nu exista, daca exista un dar acela e imperfect si tocmai in asta consta frumusetea.

de weekend (III)

duminica sufletului

Am intrat in gradina domnitelor  dupa amiaza cand e liniste si biserica e nepopulata, eu pe post de ghid turistic pentru fetita venita din Franta.Sunt foarte atenta la traducere, nu reusesc  cand e vorba de istorie sa spun tot ( engleza e cumva mai aproape de ceea ce vreau sa exprim).Am incuviitare.Fete zambitoare.Teii sunt in floare semn ca e iunie, 15.

Descopar elemente pe care nu le stiam, uimita ca pana acum nu le-am acordat atentia cuvenita.Capu imi raspunde dand din cap.E impresionata de stilul rusesc  al manastirii, de pictura murala originala si de ingeri. Ii explic ca sunt 3 ingeri  Mihail, Gavriil, Rafail ,ei sunt protectorii  asezamantului monastic.Se apropie de altar, o vad cum deschide aparatul foto. Cand e prea multa informatie, arta fotografica te scoate din incurcatura mereu.O maicuta la lumanari incepe sa povesteasca de Domnita Ruxandra. Nu stiam ca a fost bolnava si a donat intreaga avere manastirii.Ne  povesteste de cazarma de la poarta si de partea laterala ce da spre Manta Rosie( o poarta sangeroasa). Sar peste fraza asta si indrug ceva cu livada din jur.

Iesim din biserică, stăm un pic și  privim livada.Peste gard, sunt cirese amare.Au gustul copilariei mele.

Un loc care vrea sa-mi spuna ceva.
Nimic nu-i intamplator, ca-n povestile de viata.

 

momente de weekend (II)

de weekend(I)

in asteptarea ploii

floare albastra

Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!


. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

M.Eminescu

 A volé et disparu de cette heure,

 O ma fleur bleue, ma fleur ! . . .

 

Dialogul unui copac

Intram in viata cu  bucurie si vrem sa ne traim viata  cu recunostinta si Bucurie.
Daca cei  de langa noi se pot conecta la nevoile si dorintele noastre, fiind gata pentru a ne asigura siguranta si sustinere in orice moment, resursele noastre de bucurie cresc, starea de bine se accentueaza. Cei de langa noi sunt persoanele apropiate...parinti, surori, frati, prieteni apropiati.

Comunicarea este ca o fereastra spre lumea celuilalt  am citit asta pe un site si mi-a placut .

De aici incepe dialogul de la deschidere, ceea ce descoperi e o alta lume, un altceva  care te captiveaza in mare masura,e conectarea cu o alta lume.
Apoi vine validarea si acceptarea acestei  realitati. In zilele noastre insa sunt atatea realitati virtuale, ce sa accepti? hoinareala pe site-uri si debusolarea?
Mai bine  te conectezi cu natura, cu pamantul, cu cerul. Tii ochii inchisi si deschizi bratele. Mi-e dor de Crista, zanita copacilor!
Ce ti-ar spune un copac?

insemnare cu iz de iunie

Iată ce am descoperit: oamenii care îşi trăiesc plenar şi din toată inima viaţa sapa într-adevăr adânc în interiorul lor, dar apelează la un buton diferit.

Atunci când se simt copleşiţi şi epuizaţi, ei:

•Se focalizează mental şi comportamental prin rugăciune, meditaţie sau prin fixarea intenţiilor;

•Se simt inspiraţi să facă alegeri noi, diferite de cele anterioare;

•Îşi văd de treabă, adică trec la fapte, nu stau să se lamenteze. 

 

Găseşte ceva care să teinspire, nu ceva care să te facă să uiţi de sine şi să te golească de energie. Dacă ai găsit acest lucru, scoală-te şi pune-l în practică!

”Mi-am închis imediat laptopul, am spus o mică rugăciune care să îmi reamintească să fiu plină de compasiune faţă de mine însămi ş im-am uitat la un film care stătea pe biroul meu de mai bine de o lună. Această acţiune s-a dovedit a fi exact lucrul de care avea nevoie." Darurile imperfectiunii
carte pe care o gasiti aici- Download

 

Suficient sa exist!

 

Mi-am amintit de ce anume scriam in octombrie, citind un paragraf din cartea Darurile imperfectiunii.

Citatul despre care vorbeam:

"Râsul, cantecul şi dansul creează conexiuni emoţionale şi spirituale. Ele ne reamintesc de singurul lucru care contează cu adevărat atunci când ne dorim mangâiere,inspiraţie, o sărbătoare sau vindecare: faptul că nu suntem singuri".

Darurile imperfectiunii- Dr. Brene Brown

 

despre sensul cuvintelor

"Acolo-n departare, dincolo de bine si rau

 se  afla  o campie
Acolo sa ne intalnim

Cand sufletul se va pleca in acea iarba

Lumea  va fi prea plina pentru vorbe.

Idei, cuvinte, chiar  NOI DOI

Nu vor mai avea inteles."

Steve& Shaaron Biddulph- Iubirea se construieste in doi

Cuvintele te ajuta sa comunici doar partial, dincolo de ele fiecare trebuie  sa  caute singur  expresia  si intelesul  lor.Ca in pilda lui Socrate legata de barfe:

"dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevarul Adevărat, nu este nici ceva bun şi frumos şi nu-mi este deloc necesar pentru că nu-mi aduce nici un beneficiu, renunţă  mai bine să-mi mai spui ceva  despre toate acestea"

1. Valoarea vine din sensul pe care alegi sa-l dai cuvintelor: sa fie neaparat pozitiv, sa fie util si sa vina la timpul potrivit.
 Aplic cele  3 filtre de cautare azi cand sunt intr-o continua schimbare.
 

2. Nu actionezi decat asupra ta, fiecare  actiune a ta are un singur  scop, echilibrul interior.

3. Certitudinea  e un sentiment al propriei  intalniri  cu cuvintele rostite.

Mi-a placut o  remarca a unui prieten  care privind peste umar mi-a spus"asa te vad eu",
dand ca exemplu o  opera de arta care e frumoasa prin felul in care reactionezi  la ea.

Daca vedem o opera de arta, daca auzim o piesa muzicala simtim in noi reflectarea frumusetii artistului si  spiritul nostru prinde aripi.
Hotarata sa  nu las lucrurile la intamplare, astept doar confirmarea celor spuse,  inca ma simt increzatoare: )
Tot timpul cream sens, cream dragoste, cream viata prin cuvintele si actiunile noastre.
Avem nevoie de interactiune ca sa ne comentam viata pe masura ce inaintam, cu oameni care ne cunosc si pentru care cuvintele noastre au importanta.

Between reality and dream

    Stand la inceput de anotimp efemer ma invart intr-un cer in care macii si-au pierdut culoarea.

Studiu asupra vremii

 Poetul

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere.

 Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rînd o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc şi
ne dor,

cînd soarele arde şi mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvînt
dificil

şi cel care cîntă ploile riscă să fie dispreţuit şi lovit
chiar cu pietre, urmărit şi de zei şi de oameni
pentru nebunia şi curajul său care cîntă

ploile, care cîntă torentele cînd oamenii ridică braţele
rămîn răstigniţi în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunţe
ploile

dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,

cine să-şi ia riscul de a profeţi dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
şi cea care a coborît cu Dante în Infern?

Octavian Paler-Poetul

 

1. Vom comunica mai putin prin cuvinte, se vor crea alte canale de comunicare.
Vom invata de la imagini, de la muzica, de la natura sunete noi.
Care e rostul cuvintelor daca in penunia existenta  nu au devenit purtatoare de sens?
2. Daca va ploua mai putin, vom ruga poetul sa cante ploile.Mereu.
3. Impactul romenglezei asupra cotidianului.
4. Note biografice, de precizat neaparat.

 

fereastra cerului

Coronita zanelor-ciresar

Câteva explicaţii  legate de  poveştile cu sânziene ale copilăriei mele.

-Sânziana, tu de unde vii?

-Vin din Noaptea de Sânziene a timpului oprit, de pe meleagurile copilăriei mele, din zorii unei dimineţi de vară.

Legenda spune că sânzienele sunt  nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, se prind în horă şi dau puteri magice plantelor.

Plantele culese, puse la uscat chiar dădeau imunitate peste an, pielea, părul căpăta culoarea frunzelor de nuc sau a grâului auriu.

Aceste zâne bune  sunt sărbătorite in luna iunie, ele fac culturile să rodească, dau prunci sănătoşi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii.

În schimb, dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără şi devin asemenea zânelor rele cunoscute în popor drept iele sau rusalii.

În Noaptea de Sânziene se fac focuri, băieţii merg pe dealuri să aprindă focuri prin care sar pentru a se purifica. Practicile legate de cununa sânzienelor, aprinderea unei torţe de către băieţi, torţă numită "făclia de Sânziene" fac din această sărbătoare una inchinată Soarelui.

M-a surprins un amănunt legat de copilăria mea, vedeam aceste obiceiuri an  după an neştiind pe atunci că sunt  o zodie  solară,  tin minte că nu-mi plăcea numele meu pentru că era la fel cu al verisoarelor mele şi  nu se distingea prin nimic al meu. Mi-as fi dorit să mă cheme Ana, simplu şi atât. Aşa o chema pe bunica care mi-a fost apropiată, când venea vorba de răsfăt si de toane.

Mai târziu, am aflat că ceea ce e unic e harul moştenit, hărăzit, explicat mai târziu mie, sub felurite forme şi explicaţii  primite de la persoane neobişnuite.

Prinse în cunună, sânzâienele proaspăt culese de mine erau aruncate pe casă, în dimineaţa următoare descopeream urme de păsări, uneori mama lăsa un creion ca să  mă încurajeze să-mi fac temele de vacanţă.

Ĩntr-un an a trecut un zburător, sânzâienele s-au luat la întrecere printre spicele de grâu. Lanuri verzi-aurii nesfârşite mi se derulează prin faţa ochilor, nu-mi aduc aminte ce cântece purtam cu mine.

N-am mai împletit coroniţe decât din flori albastre de câmp şi floarea soarelui.

Vin din copilăria mea ca dintr-o carte şi  port  pe mine o rochiţă albastră.

-Tu de unde vii?

Poiana macilor

Binecuvantarea macilor

 

 Poiana cu maci  e singurul loc pe care  îl știu pe de rost.
  -O să te duc acolo, e locul care schimbă imaginile din mintea ta,  nu te-am făcut curioasă?
 În timp  ce îmi zvacnea în minte  tiparul  de relaxare,alarma ceasului mă făcu să sar în sus ca un pilot automat.Ceva  funcționează altcumva, nu abandona! 
 Locurile te cheamă, trebuie să-i arăți  locurile în care hălăduiai verile în așteptarea acelui vis.
  -E vară, prima zi în care copilăria se simte în tot ceea ce ne înconjoară.
   Mergem?
  -Dar eu nu-s copil.
Am citit cum funcționează o binecuvântare de ziua Rusaliilor, în ziua ta liberă  musai te simți adolescentă ca un copil.Departe de tot  ceea ce îți ocupă timpul  rămâne veșnicia unei clipe, fugară și sprintenă.Trecătoare ca visul tău.
  Poate  că așteptările noastre nu-s la fel, m-am întrebat deseori de ce evadarea ta seamănă un pic cu a mea.
   -Pentru că suntem la fel, pentru că iubim aceleași locuri și nu ne înțelegem uneori.
    O să-ți vorbesc despre liniștea pădurii, despre descoperire, încerc eu un wild one speach , stârnind  un pic curiozitatea adolescentului pierdut pe rețele de Wi-fi...
   În orice floare care apare spontan în calea ta  e o binecuvântare și e atâta frumusețe cât n-ai găsit în nicio carte din bibliografia ta de până acum.
   Mai cunosc încă drumul care duce acolo, un asfințit învățat și el în zilele când lăsam notițele acasă, aveam cu mine doar imaginile visate.
   Mi-era dor. Despre  Trecătoarea  Domniței n-am spus mai nimic, dedic o altă zi de vară insemnării.
   E un pod suspendat peste o apă curgătoare.
 
 
 Înlocuiește din când în când €œnecesitatea cu  plăcerea€œ, nu renunța la prima zi de vară în favoarea rețelelor!