de dor mi-erau ochii incercanati
nu erai nici gheata, nici sticla
doar punte peste bratul larg deschis
toate drumurile duc undeva iti placea sa-mi spui
niciodata ultimul
...
"Poti spera sa nu pierzi ceea ce ai sau sa dobandesti ceea ce iti lipseste, temeiul nadejdii tale acelasi este : ca se afla cumva o cale prin Valea Plangerii si a Mortii pe unde, totusi, se strabate dincolo.Fara alta calauza decat Speranta."
Eseuri morale-Petru Cretia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu