inspiratia zilei

Inspiratia vine din tot ceea ce te inconjoara, daca esti atent/a. Poate fi  zambetul, culoarea ochilor sau o simpla imagine  din jurul tau.Dar cum e cand te inspira o voce prin inflexiunile si tonalitatile ei? E ca la teatru, participi in direct la emotia transmisa.

E ca si cum persoana cea mai draga nu lipseste de langa tine. Si te bucuri!

Faptul ca iti spune ca esti o incantare pentru suflet te face mergi in  directia pe care ti-ai stabilit-o,  sa scrii despre ideile in care crezi.Astfel inspiri pe altii care nu se simt chiar atat de bine si nu vad minunea zilei. A iesit soarele dupa atatea ploi. Ultima zi de noiembrie. Suni un/ o prietena azi:

-Ştii lucrul acela despre care iţi spuneam că aş dori să mi se intample?

Incerc sa-mi pastrez realismul, dar tare as vrea sa se intample.La tine cum e?

Tinutul alb

----------

Există undeva intr-o carte un tinut al ingerilor.

Pune si  tu o aripă nu e greu

decupezi din pergament si il trimiti să danseze

el spune că mă asteaptă să dansăm impreună

nu stie ca  nu se potriveste

rochia cu tinutul alb

ti-am expediat  un mesaj

pe riscul meu

azi

 în viitor nu vor mai fi fulgii de nea decât în visele noastre din copilărie, noi vom ieși afară, ne vom uita după  cafeaua de vineri. nu vor mai fi împovărații de griji, de atașamente, de nevoi . cei mai bogați oameni se vor dezbrăca de iluzii. după atâta tensiune gheața nu se va sparge, oglinda apei ne va apropia, binele va învinge și de astă dată. ne vom căuta prin buzunarele inocenței apoi vom dansa,   vom dansa prin iarna dragostei de aproapele

ilustrata

Diferenta dintre Vis si Realitate

Efectul de joi

Mă confesam imaginii apărute pe cer în felul meu, adică cu mâinile înghesuite în buzunarul mantoului.Efortul de vizualizare pe care îl făceam în timp ce lentilele ochelarilor deveneau fumurii nu mai conta. Urmăream paleta de culori  a cerului cu coada ochiului. De ce apăruse acum? Mi-am dat seama că nu văzusem pământul de sub picioare.N-am stiut cand aparuse langa mine. Fetița-Nor secera spectrul de culori al curcubeului, trecător. 

.. Catch me, catch on, imagine all the people  …

 Am îndesat în geanta aparatului foto clișeele neuzate devenind una cu imaginea apărută deasupra capului. Nu era încheiată, dar era deja trimisă pe cer, rămase câteva secunde intactă, în timp ce simturile  mele pluteau în derivă. Rătăcea cu privirea, prin nori. De câteva ori mă întrebă, răspicat.
-Unde s-a dus, așa de repede?  fără să ...

 Pătrunsese direct în mine, în cea mai bună parte a mea, pană la acei atomi de bunătate sau frumusețe  care se chinuiau să scoată adevărul la suprafață.

 Ochilor îi era destinată marea aventură a curcubeului jucaus. In  timp ce ascultam istorisirea fetiței Nor, trecu pe lângă mine marele schimbător de sens al vieții.

 La capăt de curcubeu te așteaptă întotdeauna adevărul, partea nealterată și pură a viselor neîmplinite. Bucuria, însă, a lucrului împlinit se află  doar în palmele tale.

 Incertitudinea pâlpâia în adâncul ființei mele învăluită de o undă de mister, doar acea parte nespusă a aventurii nu se lăsase incă descoperită privirilor.

Mai lucram la această imagine, când am fost cuprinsă de o fericire neașteptată, culorile împletite păreau surori și reflectau o parte din mine, azi cerul  a scris cea mai frumoasă scrisoare dedicată ție. Universul deconspirat scria în felul lui, pe cer, prin frunze, pe alei. Ascunzișul cuvintelor era buzunarul căptușit al mantoului,  pregătite de cabaret, ele(cuvintele) așteptau  doar momentul prielnic expunerii.

Nu e anecdotă, ci un efect nou. Efectul de joi, pe curcubeu.

 

Doza de optimism

Ghici ce am eu?

suprapuneri

Care tărâm?

M-am trezit dimineață ca să simt ritmul naturii deșteptându-se o dată cu mine. M-am trezit că să-mi amintesc. A trecut  un an de zile de când Matei mi-a arătat poteca din pădure. Tot el m-a prins de mână și împreună am ajuns sus, la părintele. El mi-a înțeles stinghereala, el mi-a văzut fericirea atingând pentru o clipă bucuria copilului care am fost. El ştie să spună în alt fel poveştile.

 Nu trebuie să fii trist, tu ai o inimă frumoasă!
 …'" cu imaginația putem poposi pe malurile unei lumi nesfârșite, unde este posibil să regăsim puritatea de când eram copii" …
 Nu lăsa pe alții să-ți judece slăbiciunile și să le folosească ptr. a te determina să faci  pasul pe care nu îl dorești în viață.
 Nu-ți vinde sufletul și nu renunța la frumusețe, există în viață  ta o singură persoană pentru care tu reprezinți  întreaga ei lume.
 Nu obosi să aștepți, pentru că ziua cea mai frumoasă va sosi  când  primăvara ne va umple crengile cu petale din flori neplantate de mână omenească.
 Am plecat spre un loc liniștit, un  loc al zâmbetului și al seninătății. O dată cu mine soarele de dimineață.
  Conurile de brad erau la locul lor și bufnițele  păreau mai colorate azi din cauza gândurilor mele. înainte de a intreba ceva, mi-a soptit… rămâi!
 Lângă zidurile de vest se întindea  retragerea mea  de scurtă durată. întoarcerea frunzelor de pe o parte pe alta și vântul care le mângâia în bătaia soarelui mă făcu atentă.  Viața mea schimbase  la fel inimile împietrite.
Ti s-a dat! și atunci  am zărit copacul secular lângă care Matei a construit prima corabie și primul adăpost pentru  inimile oameni care tăiau lemne din pădure.și nimeni nu întrebase de ce.
 - Ce sfat ai da oamenilor care n-au ajuns aici pe acest tărâm ? Simplitatea  întrebării m-a pus în derivă.
 - Care tărâm? al nevinovăției, al făgăduinței?
Să înființeze un loc unde să poposim când viața ne pune prea multe întrebări.
Le-aș spune să-și caute inima și în mijlocul suferinței să–i spună o rugăciune, ei, inimii!