sa duci pe umeri povara nevazutelor ploi nu e usor
sa vezi acolo unde cel de alaturi nu poate sa vada
menirea nostra e sa iubim ploile chiar daca
pamantul e uscat si samanta pe care nu a udat-o nimeni
n-a dat rod
fiindca o pasare a sufletul canta
vei duce si tu povara nesfarsitelor ploi catre tarm
totdeauna exista un tarm
doar gandurile astea sunt surde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu