rondel de toamna

a venit toamna intr-o zi, tu erai departe
a venit o noua zi dincolo de noapte
gand firav erai doar tu ratacit prin iarba
te-am cules in palma mea nimeni sa nu vada
nu-s in toamne maci nici crini stinse a lor petale
doar un cer al nimanui pentru orbi sa-l vada
............


Eu cred
de Ana Blandiana
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou
Eu cred că suntem un popor vegetal
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

Eu cred ca norii

de Ana Blandiana
Eu cred că norii povestesc
În fiecare ţară altfel,
Poate că sunt ţinuturi unde
Se văd pe ceruri epopei
La noi pe boltă trec ciopoare
Cu câini bătrâni şi miei nostalgici
Şi-alunecă-n păşunea-albastră
Pe urma lor trei ciobănei.
Sau se înalţă-o mănăstire
Nepământeană, ca în somn,
Surpată-n haos fără milă
De răsuflarea unui vânt
Şi iarăşi răzvrătită-n ceruri
Până când aripi de şindrilă
Căzând înspre înalt cu spaimă
Suie din lacrimi un cuvânt.
Cum am putea să ne dorim
Un cer senin şi-o boltă goală,
Când norii spun poveşti prin care
Suntem salvaţi în veşnicii?
Veniţi, furtuni, deasupra noastră
Şi înfloreşte-ne, durere,
Cât timp mai ştii cu abur sacru
Pe cerul lumilor să scrii...
...........