sâmbătă, 31 martie 2012

Păcatul indiferenţei

S-au întâlnit într-o după-amiază, pe uliţa unui sat, preotul din partea locului şi un ţăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat:
- Ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit drumul. Cum este posibil aşa ceva? Crezi ai făcut bine?
- Părinte, i-a răspuns omul, eu nu prea cred că este important ceea ce Dumnezeu este puternic şi dacă vrea să mă mântuiască mă va mântui, iar dacă nu să mă mântuiască, atunci aşa va fi, indiferent de ce-aş face eu.
- Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa?! - i-a răspuns cu blândeţe preotul. Spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare?
- Păi, cum de unde, părinte? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
- Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale? De ce te duci munceşti la câmp? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti? Ţi se pare firesc?
- Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii?
- Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. E, tot aşa, dacă trăieşti fără păcat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ăi mai greşit în viaţă, îţi iartă iar la Judecată vei fi mântuit.
Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău. După cum vei căuta tu ca aceia din jurul tău să aiba linişte şi bucurie, să aibă credinţă şi speranţă în mântuire, tot astfel va căuta Dumnezeu ca şi tu să ai parte de toate acestea.
Să nu mai faci niciodată ca ieri!
Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un cuvant sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce este în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
"Numai cine îşi iubeşte aproapele, îl iubeşte pe Dumnezeu."
( Sfânta Scriptură )
Pilde si povestiri ortodoxe-Leon Magdan

3 comentarii:

  1. Câtă simplitate, și cât adevăr ! În cuvintele celer mai simple, stă ascuns adevărul.

    Măbucur că te-am regăsit, ca întotdeauna, balsam pentru suflet !

    RăspundețiȘtergere
  2. Uitasem si eu valoarea cuvintelor simple, scrise pentru adevar!
    mi-am primit lectia vietii dorind sa-mi ajut copilul sa scrie despre iubirea aproapelui, uneori cuvintele simple se ascund, gesturile celor din jur m-au surprins.
    A trebuit sa treaca timpul ca sa inteleg :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, si gestul are mare valoare, chiar si cand nu este pecetluit de un cuvant. Poate, chiar mai mare !

    RăspundețiȘtergere