„Cred pentru ca este de necrezut“
probabil nu e intamplator ca privirea mea s-a oprit in dimineata asta asupra unui capitol din cartea Eseuri morale a lui Petru Cretia,carte care nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul din noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski.
O pasare din Gradina deliciilor pe coperta parca vorbeste despre bucuria increderiii,o pasare:)
"Poti spera sa nu pierzi ceea ce ai sau sa dobandesti ceea ce iti lipseste, temeiul nadejdii tale acelasi este :ca se afla cumva o cale prin Valea Plangerii si a Mortii pe unde, totusi, se strabate dincolo.Fara alta calauza decat Speranta."
pg.92
-un copac, si tot are nadejde;
-o pasare, si tot zboara;
-un om, si tot spera, nadajduind
o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad
Cartea integrala se gaseste aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu