vineri, 22 mai 2015

Propriul drum


Îmi place så Cred.
Îmi place så cred cå am câte ceva din stilul  imprumutat de la fratele meu, care din påcate nu mai este aici så-mi spunå  sau så må vadå  cum mi-am depåsit cateva temeri legate de drum, de  depåsirea barierelor autoimpuse.

Ce am invatat la un curs de public speaking:
-Sa iti alegi un moment al zilei in care poti capta audienta;
-Sa  spui povestea personala;
-Sa te adresezi celor din sala inserand in limbaj cuvantul “voi”;
-Sa interactionezi, sa adresezi intrebari la care primesti raspunsuri la finalul sesiunii;
-Sa-ti stapanesti emotiile prin autocontrol si respiratie;
-Sa exersezi inainte discursul in fata oglinzii, sa te corectezi;
-Sa transmiti un mesaj  pozitiv care sa aiba un impact asupra publicului.
-Un speaker bun aduce cu sine un cumul de calitati, un bun orator actioneaza dand forta cuvintelor  sale prin verbele a darui, a modera, a motiva, a educa, devine actor principal pe scena vietii.

Am ascultat si am luat contact cu oameni, idei noi, fiecare ducand cu sine povestea personala si vorbind cu insufletire despre proiectele in care au  investit suflet si in care au succes.
Succesul ca actiune.
Despre mine vorbesc putin, daca e sa scriu de propriul  meu drum mi-e  greu så o fac in cateva cuvinte.Scriu.
Priveste atent in jurul tåu, o så må vezi in chemarea vantului, in soapta pådurii, in clipocitul apei de izvor.De aceea pådurile må  atrag  cand infloresc.
De fiecare datå in luna mai imi amintesc de Stil. Avea un fel al lui de  a må determina så spun povestile. Era un bun ascultåtor si asta må determina så povestesc.
Probabil ca vocea mea il relaxa cand ii vorbeam soptit despe galaxii, descoperind ca universurile se intrepåtrund .
Am invåtat  så  ascult impreunå cu el, nu stiam så må relaxez defel inainte.
Cand trec pe drumul unde locuia må trece un fior pe sira spinårii.
Era prima mea primåvarå altfel.
Apoi am invåtat  så dau o tonalitate mai gravå vocii  mele, am aflat de la celålalt frate al meu care stia dinainte spre ce må indrept, intuia cumva, a incercat så  må opreascå.
Drumul meu era inså al meu, propriu, personal cu experiente bune sau rele.
Am  indrumåtori cativa ingeri,  iata de ca am scris  Ingerasul  Sofiei, scriu in momente de cumpånå ale vietii.
Cand obosesc  o iau de la capåt cu exersatul in fata microfonului. Asa mi-am  descoperit vocea.
Candva am primit  primul comentariu la o  inregistrare audio, mi-au dat lacrimile.
Asta inseamnå cå a ajuns la un suflet.
 Zambesc, e important ca  atitudine.
Mi-am invåtat pe de rost ticurile, nu rolurile, nicidecum. Sunt aceeasi, doar cå rolurile mi le atribui singurå de la o vreme, nu le accept pe cele standard sau imprumutate.
Nu imi elimin de tot obiceiurile, face parte din acel “ceva” al meu.
Cand citesc un text la prima vedere, stiu dinainte cå o så tai paragrafe, aliniate  care nu se potrivesc  ritmului meu.
Så må ierte autorul pentru aceastå  prezentare lipsitå de umor.Am invåtat sa-mi scriu propriile texte ca pe o necesitate, ca så-mi dau libertate, avant.
Prima fraza  intotdeauna e cea usoarå ca orice inceput. Structura vine din imbinarea tråirilor, depåsirea lor, concentrarea vine in cele din urma.
Intr-un domeniu in care må simt  ståpanå nu må pierd nicåieri.
Incep, Da?

CINEVA MI-A ASEZAT IN PALME ZBORUL UNEI PASARI  asemeni ei så vietuiesc.
Nu m-a invatat ce så fac mai departe, nu mi-a dat retete de supravietuire, de inaintare intr-o anume directie sau de renuntare la  o alta.
Daca? nu mai pun conditionari in texte, tai negatiile.
De poţi så schiţezi în minte  traseul  audio-vizual stii cå la cea de-a doua  frazå vei avea ceva  mai mult de  lucru, dar mergi inainte, e  traseul  tåu personal.
Despre vestimentatie si limbaj nonverbal.
Imi pun aripile de dimineatå.
Niciodatå nu mi se potriveste tinuta de acaså, trebuie så improvizez ceva repede, ca la serbårile din copilarie la care må ducea mama. Aveam pantofi n-aveam rochie, aveam funditå,  aveam si trac.
De exemplu, la o prezentare de  copii, nu imi lipseste niciodatå pålåria.
 La ei  functioneazå tehnica actorului .Se vor amuza, vor pune intrebåri, dar ei sunt cei mai buni critici in privinta  primei impresii produse.Sunt directi si transmit repede feedback.
Cand e vorba de o sedinta port  intotdeauna un accesoriu rosu,  dacå vreau så  merg la o intalnire in librarie sau cafenea, aici e cu totul altcumvaJ.
Am invatat så fiu nonverbalå,  pot privi minute in sir  fårå  så må  plictisesc,  tehnica relationårii  o aplic  ca  optiune personalå.
Despre discurs
Dintr-o carte citita recent, Secretele comunicarii de Larry King am invatat o metoda de actiune:
“Gândeşte-te dinainte ce vrei så spui!
Dar poţi så-ţi schiţezi în minte cea de-a doua  frazå, în timp ce o rosteşti pe prima, pe-a treia în timp ce o rosteşti pe-a doua, şi aşa mai departe.
Dacå ţi se pare greu, få o încercare: o så vezi cå, în realitate, nu e greu deloc.
Creierul uman are marea capacitate de a face douå lucruri deodatå.
 Cu puţin exerciţiu, totul va deveni  uşor.”

Despre inaintare- o inregistrare
 Sunt trei lucruri sigure pe lume –moartea, impozitele  si (parafrazez citatul)
 un discurs  invåtat la cursul de public speaking cu Amalia Sterescu.
Propriul drum trece dincolo de barierele autoimpuse, duce intotdeauna mai departe.

Îmi place så Cred!
Pe Amalia Sterescu o gasiti aici :

2 comentarii:

  1. Îți scrisesem un comentariu mai lung, dar ca de obicei, până să
    îl pot tipări a trecut prin atîtea faze încât pagina lui a expirat; Scuze că nu mai am timp să
    ți scriu mai mult - de fapt, nu mai am timp deloc pentru bloguri.

    Îți spun doar atât: dacă drumul tău te-a adus acolo unde ești acum, atunci, a fost cel bun 1 Numai tu știi de ce l-a ales, și e bine așa. În plus, acum ești o oratoare .:), și abia aștept să te aud - măcar într-o înregistrare.
    Despre cei plecați dintre noi, doar atât: bucură-te că au existat, și au fost acolo pentru tine. Și apoi, moartea nu e decât un popas.

    Te îmbrățișez, și îți doresc un drum lin !

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Florina.
    De fiecare data e altfel :) oratoare sunt de cand ma stiu doar ca ascultatorii sunt diferiti, unii n-au rabdare sa se opreasca, nici sa simta. Sunt grabiti si dornici de succes.
    Oamenii care m-au incurajat sa merg inainte sunt putini la numar, cei care trec printr-o experienta similara stiu despre ce vorbesc aici.
    Cred intr-o idee care trece dincolo de bariera timpului. Semnele sunt prielnice inaintarii, cum iti spuneam pana si faptul ca trebuie sa ma fac inteleasa intr-o limba straina e tot o experienta. Ma intorc acolo unde m-am oprit , trebuie sa mai fie o lectie a vietii asteia.
    Cum iunie e sarbatoarea Soarelui ma pregatesc:)
    Sa ai motive zilnice de bucurie si realizarile pe care ti le doresti. Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere