Dupa asemanarea lor

"Făcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pământului. Îi rămăsese de învieţuit numai câteva. Pe acestea se hotărî să le plăsmuiască după sfatul celorlalte.
Astfel putea să cunoască şi inima şi mintea acelor cărora le dăduse suflet mai dinainte.
Aşa, după povaţa leului, care vroia să ştirbească din măreţia tigrului, făcu mâţa; după gustul raţei, zuliară pe lebădă, făptui gâsca; după placul elefantului, ironist, născu şoarecele. Ascultă chiar pe măgar, care-l rugase că, decât ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios.
Dumnezeu ştia că fiecare din vietăţile aceste îşi vor avea pe pământ menirea lor; că, cu cât vor fi mai multe, cu atât se vor înlesni mai bine una pe alta; că nici urechea măgarului n-o să prindă nota privighetoarei, după cum nici mărimea elefantului n-o să poată batjocori micimea şoarecelui.
De aceea Atotputernicul se plimba pe pământ, întrebând şi ascultând în dreapta şi în stânga. Într-un rând, odihnindu-se pe o piatră, se gândea cum să mai dea o vieţuitoare aerului. Şi cum căta cu ochii primprejur, iată că vede: sub o frunză, o broască; o albină şi-un fluture pe câte o floare; şi-n mijlocul unei mreje, ţesute între două crengi, un păianjen.
Dumnezeu zâmbi, le chemă la el şi le spuse:
— Ascultaţi, vietăţilor, vreau să vă dau pe ziua de astăzi încă o tovarăşă. Doresc să aud povaţa voastră — cum şi ce înfăţişare să-i alcătuiesc. Mergeţi de vă sfătuiţi dintru-ntâi între voi şi veniţi cu lucrul gata.
Cele patru vieţuitoare se traseră mai la o parte, în sfat...."

Emil Garleanu, Dupa asemanarea lor

sa-i dam o povata lui Dumnezeu cum sa continue crearea vietatilor

Noua mea prietena este Maia desigur care statea de vorba cu o lacusta.

-E nemaipomenit!exclama Maia. De unde tot rasarii?
-Am sarit la intamplare, de aici ... de pretutindeni ii raspunse lacusta.
-Si intotdeauna sari asa fara sa stii de unde vii si spre ce te indrepti?
-Alminteri cum? sau poti dumneata sa afli ce-o sa se intample in viitor? Asta nimeni nu e in stare. Afara...doar de brotac. Numai ca el nu vrea sa spuna...
-Vai de mine cate stii! exclama micuta Maia. E pur si simplu extraordinar! Nu cumva intelegi si ce vorbesc oamenii?
-Asta e o intrebare la care cu greu ti-as raspunde.Caci inca nu s-a dovedit daca oamenii au intr-adevar o limba sau nu. Cateodata ei scot niste sunete.Pesemne ei se inteleg cu ajutorul acestor sunete.Ceea ce nu li se poate tagadui este insa dorinta arzatoare de a avea un glas.
Odata am observat doi baieti care, tinand niste fire de iarba intre degete si sufland aerul din gura printre ele, izbuteau sa scoata un fel de sunet zbarnaitor, care aducea intr-o oarecare masura cu taraitul greierului.
Bineinteles ca nu izbuteau sa-l imite cum trebuie.In orice caz fac si ei ce pot.
Mai vrei sa stii ceva? Deoarece cunosc o groaza de lucruri...
Apoi, lacusta sari si nu se mai intoarse, iar albina, dupa ce o astepta un timp, incerca sa o caute peste tot prin iarba si pe flori. Dar nu fu cu putinta s-o gaseasca.
Ei, acum ce povata ii dau eu lui Dumnezeu?
Doamne fa-i asa cum tu vei vrea, lasa oamenii sa se inteleaga si limba lor sa nu piara, da-le sunete multe numai ei sa le asculte, fa orbii sa vada iara...si lacustele sa zboare, uite iti dau o aripioara.
Iar pe mica libelula fa-o vesela din nou ca-i surade Dumnezeu.
Libelula este graţioasă, sprinţară, gingaşă
-contribuie la intregirea frumusetii vietii si daruieste frumusete
-comportament asemanator OAMENII ACTIVI,TOLERANŢI
care acţionează pentru binele comunitaţii,pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii
Dragostea faţă de cel de langă tine îmbogaţeşte şi înfrumuseţează viaţa!
,,Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”