cat de frumos ne scrie viata uneori, ploua, ploua si in ochii tai
dar inca o luna de-ar ploua, intotdeauna e asa
ne scrie viata si pe noi ca frunzele de pe alei
privesti o clipa apoi treci, pe acolo in veci nu te intorci
caci drumul nu-i asa e mai departe
ne scrie viata ca pe-o carte
ramane doar o cafenea si o privire in urma ta
o salcie a cazut pe drum in trunchiul de copac postum
gasit-am imbratisari o mie toate' acolo intr-o vesnicie
icoana sa iti faci din ele, ploua cu toamne peste ele
Cuvinte frumoase, dar nu sunt de acord întrutotul cu ele. Omul își scrie viața mai mult decât scrie viața pe om.
RăspundețiȘtergereProblema este că majoritatea dintre noi ne lăsăm scriși de către viață, fără măcar a ține în mână o singură dată instrumentul de scris al vieții.
Numai bine.
ma bucur ca ma contrazici, Andrei!
RăspundețiȘtergeream scris si eu in toamne doua trei, niciuna insa nu-i asa ca toamna asta
o viata asa cum iti doresti sa fie.