ma lasa deci sa tac si sa imbratisez copacii
cu frunze lacrimi de iubire septembrie acesta vine
las o gutuia aprinsa in fereastra
sa nu mai ratacesti drumul spre casa
da-mi Doamne putere s-adun toate tristetile din drum
stii doar ca timpul scrie acolo pentru vesnicie
si daca mai exprim vreo neputinta intotdeauna fac asta cu credinta
nu, n-am crezut ca-i toamna pana ce nu mi-a soptit o raza
un suflet e acolo ca s-o vada
ca ea e vesela cand cade pe-o frunza, doua, trei
e doar tacere in ochii tai
sa-ti spun dupa septembrie ce va urma?
nu stiu. alegerea e a ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu