pe drumuri neumblate in zori
pasesc, pasesc adeseori prin ale tale primaveri
printre carari de maci in soare, prin toamne ratacind inspre izvoare
prin amintiri de ierni pictate cu zboruri lungi nevinovate
iti da binete gandul iara
intoarce-l Doamne inspre zare
asculta universul mic indruma-l catre universul mare
cu mana ta mangaietoare
asculta-i inima de doare
arata-i doar pe jumatate
o dezlegare de la cele inghetate
adu-i in palma ingerii sa-i implineasca rugile
in ochi lumina stelelor si fericirea zorilor
si daca azi te rog un pic
nu ma lasa ca eu sunt mic
de voi sufla in papadii a doua oara sa stii ca este Primavara
Foarte frumos descântec! Mulţumesc, l-am simţit al meu...:)
RăspundețiȘtergereO primavara binecuvantata si plina de mangaierile Soarelui, fizic si spiritual. :)
RăspundețiȘtergereCu drag, pentru tine Florina!
RăspundețiȘtergereO primavara asemeni, Ingerul meu!
cel spiritual arde mai tare, la cel fizic nu ma pot uita :) deocamdata.