Să nu priveşti decât cu dor spre soare
Să nu asculţi decât de-o alinare
Să nu auzi decât dacă te lasă vântul
Să nu păşeşti decât cu drag pământul
Să iei din versuri doar cuvântul pe care să-l alinţi cu gândul
Să iei din gând sămânţa unei flori
Ce se deschide dimineaţa în zori
Să iei din roua florilor o picătură
Să împarţi un dram de suflet nemuririi
Să simţi în suflet un mălin
Să-i cânţi ca să adoarmă lin
Să laşi unui copil speranţa
Să iei de la iubire viaţa
Şi niciodată nu lăsa să treacă ani
Înalţă braţele în semn de rugăciune
Să iei din toate câte un strop de apă vie
Pune un semn de carte uneori, ascultă-ţi visul ademeritor
opreşte-te din pasul tău grăbit şi zbori acolo unde n-ai gândit.
Minunate îndemnuri! De-am putea urma măcar câteva... Măcar să luăm câţiva stropi de apă vie, şi să zburăm acolo unde n-am gândit! Ar fi de-ajuns pentru o viaţă...
RăspundețiȘtergereTe sărut, şi mulţumesc că ne mai "cureţi" sufletele!