Am visat un castan, in drumul meu, frunzele lui se miscasera in vant ducand si aducandu-mi cateva vesti din lumea copacilor.

"O furtuna izbucnise pe neasteptate. Anotimpul ploilor era cel mai greu de suportat. Era frig si totul parea intunecos. Printre tunete si fulgere, Aiko alerga spre locul unde nu demult fusese copacul. 

Cu ploaia curgandu-i siroaie pe fata, Aiko mangaie ciotul ramas dupa ce copacul fusese taiat. Il mangaie cu drag, ca pe un prieten ce-i fusese rapit. Nu visase deci. Copacul chiar ii vorbise. Aiko stranse cateva frunze, in amintirea prieteniei lor, si-o porni prin ploaie spre casa, cu inima plina de tristete."

Din lemnul copacului  oamenii facusera o corabie ce aluneca incet pe apa, ea nu transporta  comori si bogatii ascunse privirilor, ducea si aducea  hrana pentru oamenii nevoiasi, ba uneori transporta si cate un copil ce avea nevoie de transplant sau medicatie.

Cum era si Mihai, despre cei sapte anisori ai sai o sa va povestesc altadata, Mihai era un copil vesel pe care l-am cunoscut acum cativa ani in urma la centrul de joaca al spitalului.

El era altfel decat ceilalti copii care sufereau de leucemie, vesel , in ciuda greutatii care ii apasau umerii fragili de copil.

Parintii il lasasera in timpul saptamanii sub supravegherea Mariei, doar in weekend reveneau si atunci copilul se bucura nespus de tare. De multe ori lasa,  si el, in grija Mariei jucariile si desenele lui preferate, apoi pleca sa se joace in curte cu prietenul sau, Sovi. Sovi era motanul pripasit pe acolo, cautand si el un prieten.

Il lua in brate, il mangaia si uneori il saruta pe botic, asa il gaseau asistentele, cu manutele stranse un jurul motanului,  acesta ii  torcea cele mai frumoase povesti  din basmele padurii.

Norocul acesta era intr-adevar, un dar din partea bunului  meu prieten, castanul. 

"Aiko se duse la corabie si o mangaie asa cum mangaia pe vremuri copacul. Dar nimic nu se intampla. Cuprinsa de emotie, Aiko isi dadu seama ca uitase sa spuna cuvintele fermecate.

Simtind ca multimea incepuse a fremata in spatele ei, Aiko imbratisa corabia si sopti:
-Sunt eu, Aiko, prietena ta." si asa mai departe...

Franturi din povesti fermecate despre copacii din intreaga lume-de Rina Singh, Helen Cann