interviu regizoral

EnLife Magazine October 2009 a project of enLIfe media ( english - romanian version)

-„Niciodata nu ne dam seama cand incepe dragostea, ci mereu realizam asta doar cand o pierdem.

Lucrurile importante in viata tin de un fel de al saselea simt, nu ai cum sa fi pregatit sa le infrunti,orice ai face.”

`Ce ne spunem cand nu ne vorbim`

-„Cand iubesti nu-ti mai apartii!”

`Ce ne spunem cand nu ne vorbim`

-„Cand doi oameni se iubesc,decizia unuia este valabila si pentru celalat.

Doi oameni care se iubesc sunt, de fapt, unul singur.
Simt, gandesc, traiesc, respira in aceeasi directie.

Nu se chinuie sa aiba acelasi zbor.Il au firesc de la sine.
Timpul nu mai are nici o valoare atunci cand iubesti.

Sunt iubiri de cinci minute,de cinci secunde,de cinci sutimi de secunde adevarate, cumplit de adevarate,fata de iubiri de cinci ani,de cinci sute de ani,de cinci mii deani,care se pierd,se risipesc,se uita, se dilata.

Poate ca timpul cand incepe sa existe intre doi oameni, nu stie sa uneasca, distruge....”

`Ce ne spunem cand nu ne vorbim`

-„Experienta este singura care te face sa te schimbi profund si sa iti schimbi un punct de vedere cu altul.

Ca sa nu mai poti sa crezi in ceea ce credeai, trebuie sa treci cu toata fiinta ta prin altceva mult mai puternic care sa iti rastoarne credinta, valorile.

Depinde cat curaj ai sa nu fii stanca, blocat in prejudecati, dogme, reguli, ci sa te arunci, sa traiesti, sa primesti, sa te lasi modificat, sa daruiesti, sa incerci si apoi sa stii unde esti si cine esti.

De la un moment dat la altul poti sa te schimbi. Cu cat ai mai mult curaj sa traiesti, cu atat iti poti schimba punctul de vedere....”

`Ce ne spunem cand nu ne vorbim`

-„Am facut o pauza in a trai noi doi fizic. Profund, suntem aceeasi. Nu ne-am schimbat.

Sufletul arde la fel, respiram printr-o singura pereche de nari

Da, asta e cel mai important ,nu ne-am stins.In acest timp am trait relatii diferite cu alte persoane si oamenii care au trecut prin noi au lasat urme.Cu ei am fost intr-un fel in care am vrut sau in care au avut ei nevoie.
Ne-am schimbat in functie de ei, ne-am rupt din noi si le-am dat....”

`Ce ne spunem cand nu ne vorbim`

-„Exista un timp in viata asta pe care ai nevoie sa il petreci doar cu tine, fara nimeni altcineva prin preajma, fara parinti, fara iubiti, fara prieteni. 
Este timpul in care inveti sa te cunosti...”

`Ce ne spunem cand nu ne vorbim`

-„Am depasit etapa in care sa ma blochez in prejudecati. Nu vreau sa imi mai pun limite.

Stiu ca, pentru a ma cunoaste, trebuie sa traiesc si sa intru in stari si situatii extreme, deloc comode, care sa ma faca sa ma iau la tranta cu mine.

Nu o sa zic niciodata ca nu o sa fac ceva.Nu am de unde sa stiu de ce o sa am nevoie pentru ca sa devin.
Greselile pe care un om le face sunt experiente necesare pentru ca el sa se alcatuiasca, sa se adauge.
Greselile unui om nu ar trebui sa il afecteze pe celalat sau sa ii provace durere, pentru ca devenirea este pe cont propriu si daca un om a ales sa traiasca o experienta a ales pentru ca a avut nevoie de asta.
Evident, nu sa persiste in ea si sa ajunga sa faca rau, caci atunci nu ajuta, se distruge....”

` -„Inima nu trebuie sa fie fortata sa se deschida.
Ea se deschide in mod firesc, daca ii dai timp.”

"Singura diferență între cum te-am lăsat și cum ești este experiența pe care ai dobândit-o în absența mea. Mi-e frică să nu uiți cine sunt și la un moment dat să îți permiți să joci poker și cu mine.
 Nu vreau să ajung să cred că în spatele unui gest pe care l-ai face se ascunde altceva decât ceea ce este, că atunci când întreb ceva răspunsul este atât de inteligent dat, încât nu poate fi încadrat la minciună, dar nici nu rezolvă dilema, că mângâierile ar fi doar drumul spre a obține ceva și nu vreau să mă trezesc în ipostaza în care să caut să mă conving dacă ceea ce aș simți coincide cu ceea ce este, căci ar fi ca o armă îndreptată spre tâmplă. Înainte nu-mi era frică de nimic din ceea ce erai și nici nu mi-aș fi pus problema vreodată astfel. "


"Sunt oameni care se roagă și nu știu, nu vor sau uită să-l lase pe Dumnezeu să dea ceea ce dă, pentru că numai El știe ce să dea, când și cum. 
Oamenii cer să li se dea atunci când vor ei și îi impun lui Dumnezeu o grabă cu care să opereze. Dumnezeu nu este un negustor. Ceea ce îți dă să duci, îți dă pentru că știi că poți să duci.
El te-a creat puternic și dacă-ți dă să duci mai mult decât crezi tu că poți duce, ți-a dat pentru că știe că poți să-ți depășești limitele. Nu-l subestima pe Dumnezeu."


"Aș fi putut să fiu un zid, unii să-și facă nevoile pe el, alții să se sprijine, alții să-și lase buzele ca pe mormântul lui Oscar Wilde. Aș putea să fiu și o cană cu vin roșu. De ce nu, și o frunză, sau miere, sau o culoare, sau un vânt de toamnă. Aș putea să fiu orice nimic care să aducă în suflete o bucată de frumos. 
Dar, ca să uiți o secundă de tine, îți trebuie curaj. S-ar putea să îți placă atât de mult să rămâi altceva, încât să te pierzi pe tine însuți, să-ți pierzi identitatea. Apropierea de sublim se produce când ești autentic. Indiferent că ești piatră, zbor, picătură, sublimul îți simte respirația și te primește. 
Nu poți să te minți. Fiecare om știe dacă sufletul său se îndreaptă spre frumos sau spre nimic.
 Pentru că fiecare om a uitat o secundă de sine și s-a văzut.
 Infinitul înseamnă atât de puțin. 
Poate să însemne chiar o secundă, un zâmbet, o strângere de mână pe patul morții, o iubire, o mare, un gest.
 Infinitul poate să însemne orice."


" Când stau cu tine dimineața la cafea, vreau să știu cine ești. Nu există greșeală. Există doar a acționa diferit față de normele și prejudecățile tale. Deci cum să te superi pentru că celălalt a simțit altfel și a optat în sensul lui? Lucrurile sunt simple, mult mai simple decât le vedem noi."


"Omul, prin natura lui, trage să se apere, să trăiască comod, să nu se gândească prea mult la sine și la ceea ce este alterat în sufletul său. Crede că, dacă trăiește cu ochii închiși, falsitatea și urâtul nu se văd. Chiar dacă nu se văd, sunt conținute. E acel cancer care roade - care te distruge fără ca tu să știi - pentru că nu lupți să îl înlături."


"Sufletul-pereche este cea mai importantă întâlnire cu un om. Este omul-oglindă, omul care te scapă de prejudecăți și te obligă să te vezi așa cum ești, omul care nu te lasă să te mai minți și care trage de tine să te curețe, să te dezobișnuiască de tot ceea ce e fals în tine și în jurul tău. Dacă pentru un astfel de om ești dispus să îți schimbi viața, înseamnă că ai nevoie de ceea ce el îți dorește. Înseamnă că el nu a făcut decât să îți șteargă geamul. Să te uiți pe fereastră și să o deschizi singur(ă) dacă vrei. Un om poate să îți arate o cale. Dacă mergi sau nu pe ea este opțiunea ta."


"Sunt semne peste tot. Tot ceea ce ceri primești dacă ești pregătit să vezi. Niciodată nu îți dă Dumnezeu mai mult decât poți să duci. Nu ar avea de ce. Tu ai senzația că este prea mult pentru că nu-ți cunoști limita. Ideea e să înveți ceva în urma unei zguduiri atât de profunde.
 Dacă se revine la normal, e timp irosit. De asta te ajută să îți forțezi limita, să cunoști în tine ceea ce nu cunoști. Genul acesta de experiență-limită te ajută să dai jos din tine toate straturile de protecție, să fii gol, să te privești așa cum ești, fără să te mai aperi. 
Lupta adevărată se naște în momentul în care te ai și începi să te păstrezi, să nu te mai pierzi."


Chris Simion-Ce ne spunem cand nu ne vorbim