Legenda unei flori

"În raiu nici o minune plăcută nu lipsea,
Văzduhul lin, răcoare, a crin amirosea,

Căci albele potire în veci tot înflorite
Scoteau, din a’lor sânuri, arome nesfârşite.

Lumina era moale şi ‘ndemătoare şopţii,
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopţii.

Prin arbori cântau păsări, prin aer sburau îngeri,
Şi nu găseau răsunet în el a’lumii plângeri;

Căci scris era pe ceruri, pe frunze şi pe unde:
“Nici umbră de durere aice nu pătrunde”.

Pe maluri verzi, frumoase, de rîuri limpezite
Stau sufletele blânde, iubinde, fericite.

Gustând în liniştire cereasca veselie
Ce’n fiecare clipă cuprinde-o veşnicie.

Dulce-adăpost de pace, grădină ‘ncântătoare…
Avea orice minune dar îi lipsea o floare.




Şi iată că soseşte un oaspe de pe lume,
Un suflet alb şi tânăr pe-un nor de dulci parfume,

Iar sufletele toate îi ies lui înainte,
Primindu-l cu zîmbire, cu gingaşe cuvinte

Şi-i zice: ‘N raiul nostru bine-ai sosit, copile!
“Curând plecaşi din viaţă! Nu plângi a’tale zile?

-Nu, căci am dat o clipă de veaţă trecătoare
Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare.

-Şi nu ţi-e dor, acuma, de lumea pământească?
Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească.

-Cum? Nu laşi nici o jale, pe urma ta duioasă?
-Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă

“Şi veşnic după dânsa voiu plânge cu durere!”
Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere

Şi lacrimile-i calde se schimbă-n Lăcrămioare,
De-atunci nu mai e lipsă în raiu de nici o floare!"

V.Alecsandri-Legende si pasteluri



din doua lacrimi de-ale mele croitam aripi catre stele