duminică, 15 mai 2011


in zi de mai mi-ai aratat ca pot sa merg, m-am ridicat!
privesc in ochii tai sublimi un cer pe care nu-l vedeam senin
in verdele de pe campie pasesc si eu
ma porti mereu pe acolo pe unde trece El
in primul Cer de mai, in picaturile de ploaie, in adierea zorilor mangaietoare
in toate si'n duminica de mai
tu sa stai.
cand grijile le-am pus in palma ta cea dreapta
tu mi-ai deschis caci iti bateam in poarta
in toate cate ai facut n-am descoperit decat eternitatea clipei pe pamant
mi-ai aratat cum se perinda orbii fara ca sa vada
si cum asculta surzii in colt de strada
m-ai invatat sa las bataia unei inimi in fata unei porti
ce se deschide uneori launtric pentru toti
la ceasul harazit un gand marunt ca bobul cel de roua
cu aripa de inger impartita-n doua
mi-a dat binete
in toate cate esti si poti sa fii
ramai lumina celor vii, ramai iubire, dragoste de viata
si vei primi in dar mai mult decat ai oferit candva
extras din legea cea nescrisa vom primi-o inapoi
te intrebi vreodata cu ce pret?

2 comentarii:

  1. Da, vei primi în dar mai mult decât ai oferit cândva...Pentru că noi, fiinţe incomplete, suntem incompleţi până şi în dăruire.

    Cu ce preţ vom primi legea? Cu cel al iubirii şi sacrificiului, desigur. Aceasta este singura "monedă" valabilă Acolo.

    Foarte frumos poem de duminică, pare un "sumum" al învăţăturilor vieţii tale.
    Te sărut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar daca daruind ramai o umbra fara de puteri tot sperand ca ajungem si in rai vedem si oamenii de pe pamant,asa cum sunt.

    RăspundețiȘtergere