duminica sufletului

Am intrat in gradina domnitelor  dupa amiaza cand e liniste si biserica e nepopulata, eu pe post de ghid turistic pentru fetita venita din Franta.Sunt foarte atenta la traducere, nu reusesc  cand e vorba de istorie sa spun tot ( engleza e cumva mai aproape de ceea ce vreau sa exprim).Am incuviitare.Fete zambitoare.Teii sunt in floare semn ca e iunie, 15.

Descopar elemente pe care nu le stiam, uimita ca pana acum nu le-am acordat atentia cuvenita.Capu imi raspunde dand din cap.E impresionata de stilul rusesc  al manastirii, de pictura murala originala si de ingeri. Ii explic ca sunt 3 ingeri  Mihail, Gavriil, Rafail ,ei sunt protectorii  asezamantului monastic.Se apropie de altar, o vad cum deschide aparatul foto. Cand e prea multa informatie, arta fotografica te scoate din incurcatura mereu.O maicuta la lumanari incepe sa povesteasca de Domnita Ruxandra. Nu stiam ca a fost bolnava si a donat intreaga avere manastirii.Ne  povesteste de cazarma de la poarta si de partea laterala ce da spre Manta Rosie( o poarta sangeroasa). Sar peste fraza asta si indrug ceva cu livada din jur.

Iesim din biserică, stăm un pic și  privim livada.Peste gard, sunt cirese amare.Au gustul copilariei mele.

Un loc care vrea sa-mi spuna ceva.
Nimic nu-i intamplator, ca-n povestile de viata.